Respectul

Respectul...ce inseamna acest cuvant? Hmmm...Pentru mine, cititorule, si-a schimbat sensul, si-a schimbat incarcatura...Candva credeam, eram convins chiar, ca respectul se castiga. Ei bine NU! Respectul se impune, "a la `Ndraghetta" daca este nevoie. S-ar putea sa fiu acuzat acum pentru blasfemie. Nu ma intereseaza, pentru ca lumea din jurul meu mi-a demonstrat ca valori morale ca resunostinta, intoarcerea obrazului, sunt doar niste arhaisme vulgare. Trebuie sa ai pumn de fier sa poti iesi invingator, trebuie sa calci pe cadavre, sa devii rechin.



Trebuie sa recunosc un lucru...Nu-mi place deloc ceea ce devin, persoana in care ma preschimba viata, dar sunt indignat. Nu vreau sa castig respectul nimanui. In schimb stiu sigur ca trebuie sa castig respectul baietelului meu. In mine trebuie sa vada ceva, trebuie sa se poata oglindi, la care sa apeleze fara sa aiba neaparat un interes ascuns. Nu vreau sa ma iubeasca pentru cadouri, pentru favoritisme, ci doar pentru ceea ce fac, ceea ce reprezint, ceea ce sunt eu, ce voi deveni eu.
Mi-am dat seama ca lumea inconjuratoare ia in deradere orice reactie umana, sincera, nedisimulata. Si uite asa cititorule ajung sa repet, cu obstinanta, sunt un om normal intr-o lume anormala.
Trebuie, si o voi face. Ma voi face respectat, prin orice metoda necesara. Apoi depinde doar de mine sa schimb macazul, sa ii fac pe ceilalti sa ma vada asa cum sunt de fapt. Stiu ca nu intereseaza pe nimeni, stiu ca aerul terestru e in proportie de 80% alcatuit din egoism.
Recunosc, aberez. Sau poate e doar o rabufnire, o descarcare nervoasa. Poate este doar pura logoree. Stiu Cititorule, nu ar trebui, dar de ce nu? De ce sa ma ascund in spatele unei putrede credinte. Aceea ca respectul se castiga.