Fuga de mine...

Unde sa ne mai ascundem cand fugim de noi?
In jur e pace, nu-mi place In suflet port un razboi
Sunt un salbatic intr-o lume civilizata cu forta
Si nu sunt genul sa va car torta
Lumea fuge de cuvinte, deja nimeni nu spune ce simte
Deci nu mai avem nevoie de cuvinte
Constat ca sunt plecat cu capul
Deci sunt normal.
C-am reusit, m-am relaxat in ultimul hal
Orice vis devine realitate, daca esti tampit
Poti fi pus la locul tau cu medicamentul potrivit
Uitandu-ma pe geam ma-ntorc si plec din nou
Te invit sa vii cand nu sunt prezenta ta imi face rau
Prietenii care ma accepta cum sunt ma plictisesc
Iar pe cei care fug de mine nu ii mai gasesc
Daca mi-as permite sa fiu cum sunt n-as mai scrie,
Ci m-as duce zambind de zece ori pe la puscarie
Gandesc la rece cand inima fierbe, sunt un intrus
Din propria mea lume ma simt exclus..
Plec departe

Declaratie...

Baby, why don`t you spend

An evening of love with me?

A moment of tenderness

Ain`t it just what we both need

Let`s make it

An evening of love to remember

An evening away from the past

Vaya Con Dios - Evening Of Love

Aiurea, naspa, cam nasol...

Anorexica autostima s-a risipit, umila stare de multumire se disipa in fiecare clipa tot mai mult, timidul spirit liber de invingator s-a declarat  KO...
Poate voi disparea, poate nu...poate ma voi rataci, fara sa-mi doresc sa ma mai regasesc...
Stiu ca nimeni nu va plange, nimeni nu va regreta, pentru ca nu e nimic de regretat...
Sunt fericit cu toate alegerile mele trecute si prezente, multumesc divinitatii pentru tot ce mi-a oferit...
Acum privesc in jos si nu vad fundul, privesc in sus si cerul este negru, iar peretii din ce in ce mai stramti, tot mai apasatori...dar un lucru estecert, o directie voi alege, si nu sunt las, si nici calea cea usoara nu o voi alege (inca nu stiu daca pentru ca sunt las, sau doar curajos)...
Sunt confuz, ma zbat intre himere, ma lovesc puternic de propriile principii, imi izbesc teasta de propriile iubiri, si stau si ma gandesc:
"Cine e mai cretin? Tu sau ei?"

Intrebare!

O intrebare ma sacaie: De ce sunt asa cum sunt?

Si, ca mai toti bipezii, fiind in continua cautare a unor raspunsuri, mi-am replicat: Pentru a avea pe cine ura...pentru a avea pe cine iubi! Pentru a fi sigur ca la momentul oportun, voi avea pe cine distruge...Eu sunt egocentric, ma gandesc doar la mine, nu vreau sa fericesc sau sa nefericesc pe nimeni altcineva!

Iubesc Femeia!

Iubim femeile pentru ca au sani rotunzi, cu gurguie care se ridica prin bluza cand le e frig, pentru ca au fundul mare si grasut, pentru ca au fete cu trasaturi dulci ca ale copiilor, pentru ca au buze pline, dinti decenti si limbi de care nu ti-e sila. Pentru ca nu miros a transpiratie sau a tutun prost si nu asuda pe buza superioara. Pentru ca le zambesc tuturor copiilor mici care trec pe langa ele. Pentru ca merg pe strada drepte, cu capul sus, cu umerii trasi inapoi si nu raspund privirii tale cand le fixezi ca un maniac. Pentru ca trec cu un curaj neasteptat peste toate servitutile anatomiei lor delicate. Pentru ca in pat sunt indraznete si inventive nu din perversitate, ci ca sa-ti arate ca te iubesc. Pentru ca fac toate treburile sacaitoare si marunte din casa fara sa se laude cu asta si fara sa ceara recunostinta. Pentru ca nu citesc reviste porno si nu navigheaza pe site-uri porno. Pentru ca poarta tot soiul de zdranganele pe care si le asorteaza la imbracaminte dupa reguli complicate si de neinteles. Pentru ca iti deseneaza si-si picteaza fetele cu atentia concentrata a unui artist inspirat. Pentru ca au obsesia pentru subtirime-a lui Giacometti. Pentru ca se trag din fetite. Pentru ca-si ojeaza unghiile de la picioare. Pentru ca joaca sah, whist sau ping-pong fara sa le intereseze cine castiga. Pentru ca sofeaza prudent in masini lustruite ca niste bomboane, asteptand sa le admiri cand sunt oprite la stop si treci pe zebra prin fata lor. Pentru ca au un fel de-a rezolva probleme care te scoate din minti. Pentru ca au un fel de-a gandi care te scoate din minti. Pentru ca-ti spun „te iubesc” exact atunci cand te iubesc mai putin, ca un fel de compensa]ie. Pentru ca nu se masturbeaza. Pentru ca au din cand in cand mici suferinte: o durere reumatica, o constipatie, o batatura, si-atunci iti dai seama deodata ca femeile sunt oameni, oameni ca si tine. Pentru ca scriu fie extrem de delicat, colectionand mici observatii si schitand subtile nuante psihologice, fie brutal si scatologic ca nu cumva sa fie suspectate de literatura feminina. Pentru ca sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu trei sferturi din poezia si proza lumii. Pentru ca le innebuneste „Angie” al Rolling-ilor. Pentru ca le termina Cohen. Pentru ca poarta un razboi total si inexplicabil contra gandacilor de bucatarie. Pentru ca pana si cea mai dura bussiness woman poarta chiloti cu induiosatoare floricele si dantelute. Pentru ca e asa de ciudat sa-ntinzi la uscat, pe balcon, chilotii femeii tale, niste lucrusoare umede, negre, rosii si albe, parte satinate, parte aspre, mirandu-te ce mici suprafete au de acoperit. Pentru ca in filme nu fac dus niciodata inainte de-a face dragoste, dar numai in filme. Pentru ca niciodata n-ajungi cu ele la un acord in privinta frumusetii altei femei sau a altui barbat. Pentru ca iau viata in serios, pentru ca par sa creada cu adevarat in realitate. Pentru ca le intereseaza cu adevarat cine cu cine s-a mai cuplat intre vedetele de televiziune. Pentru ca tin minte numele actritelor si actorilor din filme, chiar ale celor mai obscuri. Pentru ca daca nu e supus nici unei hormonizari embrionul se dezvolta intotdeauna intr-o femeie. Pentru ca nu se gandesc cum sa i-o traga tipului dragut pe care-l vad in troleibuz. Pentru ca beau porcarii ca Martini Orange, Gin Tonic sau Vanilla Coke. Pentru ca nu-si pun mana pe fund decat in reclame. Pentru ca nu le excita ideea de viol decat in mintea barbatilor. Pentru ca sunt blonde, brune, roscate, dulci, futese, calde, dragalase, pentru ca au de fiecare data orgasm. Pentru ca daca n-au orgasm nu il mimeaza. Pentru ca momentul cel mai frumos al zilei e cafeaua de dimineata, cand timp de o ora rontaiti biscuiti si puneti ziua la cale. Pentru ca sunt femei, pentru ca nu sunt barbati, nici altceva. Pentru ca din ele-am iesit si-n ele ne-intoarcem, si mintea noastra se roteste ca o planeta greoaie, mereu si mereu, numai in jurul lor.

Mircea Cartarescu

http://www.youtube.com/watch?v=siq4DPR4CzQ

(Co)(n)Stiinta cuplului

Inainte de aparitia divinitatii sub forma materiala chiar, s-a format ideea de cuplu, de pereche, de familie chiar. Aceasta s-a dezvoltat, a evoluat, apoi a involuat, apoi s-a ramificat, mereu capatand semnificatii noi, vesnic venind cu intrebari radicale sau raspunsuri fara intrebari...Dar ce inseamna cuplu, cititorule? Ce inseamna de fapt si cand exista cu adevarat?

Alegeri...

Ne zbatem cititorule...ne zbatem zilnic pentru un ideal, pentru un vis, pentru un deziderat...in fiecare dimineata ne trezim si ne fixam ca tinta doborarea inca unui obstacol, atingerea unui nou nivel in dezvoltarea noastra...dar ne-am trezit vreaodata cu gandul ca este ultima zi a vietii noastre, si ca e ultima sansa sa ne traim existenta asa cum dorim?

Miercurea Fara Cuvinte - Kaiseki

Intr-o traducere barbara, "kaiseki" inseamna in limba japoneza incursiune...te invit deci cititorule la o mica incursiune in imagini printr-un meniu japonez...

Sunet pentru suflet

Buddha Bar IV - Agricantus - Amatevi

Descoperire continua...asta mi se intampla cu Buddha Bar de cativa ani, de cand am descoperit acest concept de muzica...recunosc, am devenit maniac si am vanat toata colectia iesita sub acest nume...

Am dorit sa va impartasesc o incantatie (sau cel putin asa-mi pare mie)...un sunet care vibreaza si care in combinatie cu imaginea euforica si care lasa loc imaginatiei, face ca totul sa te transporte intr-o realitate de basm...sunt subiectiv, recunosc, dar asta e cea ce-mi sugereaza mie...

Dezradacinat...

Recunosc...putin influentat de Pandhora, un pic rascolit de Sonia, am alunecat pe gandurile ce pana acum, desi ma bazaiau ingrozitor, ma lasau sa exist in nemernicia mea...ei bine toate astea s-au schimbat acum, si cum bine spunea cineva foarte drag mie, eu geaman neaos, nelinistit si scormonitor, ma intreb: "E bine ca nu mai sunt in Romania sau e bine ca sunt in alta parte?"

Masca...cetatean al lumii!

Bun regasit Cititorule! Din coltul meu de lume, prin care bantuiesc, fara sa vad nici macar orizontul, dupa nenumarate tentative de a scrie, iata-ma ca revin, la "confesionalul" meu...
Ce ciudat...cand am inceput sa scriu, aveam foarte clar in minte ceea ce voiam sa spun, dar in secunda urmatoare atingerii tastelor, un burete mi-a sters orice idee din cap...

Sexul...

Toul se invarte in jurul sexului. Viata noastra cotidiana e plina de sex, dar din pacate total lipsita de sexualitatea pura. Toti ne gandim la sex, fie ca avem taria sa recunoastem, sau lasitatea de a sustine contrariul. Ce ne diferentiaza pe noi barbatii de femei? Un studiu al unei universitati din Capo Alto, a aratat ca o femeie se gandeste la sex la fiecare 16 secunde, iar un barbat la fiecare 23 secunde. Diferenta majora e ca barbatul verbalizeaza la fiecare 23 secunde, pe cand femeia la fiecare 12 minute.

Respectul

Respectul...ce inseamna acest cuvant? Hmmm...Pentru mine, cititorule, si-a schimbat sensul, si-a schimbat incarcatura...Candva credeam, eram convins chiar, ca respectul se castiga. Ei bine NU! Respectul se impune, "a la `Ndraghetta" daca este nevoie. S-ar putea sa fiu acuzat acum pentru blasfemie. Nu ma intereseaza, pentru ca lumea din jurul meu mi-a demonstrat ca valori morale ca resunostinta, intoarcerea obrazului, sunt doar niste arhaisme vulgare. Trebuie sa ai pumn de fier sa poti iesi invingator, trebuie sa calci pe cadavre, sa devii rechin.

SOARELE MEU

Am ajuns in sfarsit sa-mi vad baietelul...Este o minune, este soarele meu...vreau sa va arat cele cateva poze care au iesit bine din puzderia de foto facute...Nenorocit de aparat de fotografiat...Dar nu conteaza...
IATA:

Dumnezeu cu mine

Am fost intrebat deseori daca eu cred in Dumnezeu. Raspund pios: "Da". Numai ca viziunea me de dragoste fata de El, pentru majoritatea laicilor fanatici, este considerata blasfemie.
Eu am Dumnezeul meu, care nu este cu nimic diferit de al tau, cititorule. Legatura mea cu divinitatea a inceput inca din frageda pruncie, crescut fiind de catre bunicii mei foarte evlaviosi din fire.

Am avut o perioada, pe la 14 ani, cand am fost si dascal, si baiat de altar, timp de vreo 2 ani. Si totul s-a incununat cu candidatura mea la seminarul teologic. Toate bune si frumoase la inceput. Mai greu cu muzica, pentru ca toti mi-au spus ca sunt afon notoriu. Dar asa cum sunt eu din fire, niciodata sa ma dau batut, am inceput sa exersez, si am ajuns chiar sa iau nota maxima la proba eliminatorie in speta. Am studiat Biblia, am invatat, decis sa devin unul dintre "trimisii Domnului" pe Pamant. Am dat toate examenele, fiind convins ca voi descinde in "binecuvantata scoala". Pacat ca la proba eliminatorie de religie, am ramas la 15 sutimi de punct sub nota minima de barem. "Asta e! Nu am invatat, nu sunt bun pentru asta!". Asta mi-am spus eu atunci eu si cei apropiati mie. Ironia a facut ca dupa cateva luni sa descopar in ziare marele scandal al admiterilor din acel an la acel seminar teologic. Preoti anchetati, pentru trafic de influenta, dare si primire de mita, de toate pentru toti, cititorule. Si de aici aversiune si scarba. Fata de preoti si fata de cladirile bisericesti.
Pentru mine, Dumnezeu exista, fara umbra de indoiala, dar nu sta nici in caramizi, nici in haine, nici in posturi. Cand vreau sa vorbesc cu El ma uit in sus, si imi este de ajuns. El este acolo. Niciodata nu mi-am dorit ca Dumnezeu sa ma ajute mai mult decat pe cel de langa mine. Tot ce-mi doresc de la El, este sa fie impartial. Ca ma mangaie cand vede ca am nevoie, si merit, sa ma plesneasca cand fac cate o tampenie. Asa mi se pare normal.
De ce sa ma supun unor canoane. Si cine stabileste aceste canoane? In nici un caz Dumnezeu. Doar ei, "trimisii", ei sunt cei care se joaca cu noi. Ei bine eu refuz. Nu merg in biserica, decat daca este imperativ necesar, daca nu am incotro. Nu am nevoie sa intru in "casa Lui". Oare este intr-adevar biserica asta? Ei bine, si chiar daca ar fi asa, nu as intra, cu picioarele mele murdare, cu sufletul meu patat, sa fac ce? sa contaminez? Nu. Vreau sa stau in contact direct cu El, sa-I vad picioarele in forma norilor, sa-L vad plangand pentru noi in timpul furtunii. Cerul este biserica mea.
Dumnezeu este in mine, si imi este de ajuns. Este corect cu mine. Cred in existenta Lui, si voi ajunge sa il vad.

Concluzie? Intre tine, cititorule, si Dumnezeu, nu este decat Cerul! Carpe Diem!!!

Multumire vs. Fericire

De curand am citit un articol scris de Pandhora care mi-a adus aminte de cat de excroaca poate fi multumirea. Nu spun ca Doamna Multumire este rea, spun ca ne lasam doar e cele mai multe ori ghidati, dusi chiar de nas de catre dansa. Si este atat de dibace incat ne face sa credem ca de fapt avem in fata FERICIREA. Eu stiu, sunt doar un Homo Cretinoidis, dar nici chiar asa.

Cine alege pe cine?

In viata cotidiana ne intalnim frecvent cu un paradox. Acela ca barbatul, este cel care vaneaza, care isi alege femeia pe care si-o doreste alaturi pentru etapa urmatoare a vietii lui. Paradoxul consta in faptul ca desi el se considera un macho, femeia este de fapt adevarata stapana a situatiei. Ea este cea care permite ca toate sa se intample sau ba.

Celei care VA FI !!!

Nu stiu cine esti. Nu stiu nici macar unde esti. Dar sigur te voi gasi. Si cand te voi afla te voi inunda cu dragostea mea. Ma voi revarsa in sufletul tau pentru a nu mai iesi niciodata.

Vis stins - Cartea fara titlu IV

Unul dintre atribute, pe care sunt sigur ca il veti observa in mod frecvent, printre oamenii fara succes, este boala care este una dintre cele mai mari probleme in calea succesului, cunoscuta ca fiind Scuzita. Iata cum suna aceasta.
Nu stiu daca pot face asta, realmente
ma depaseste. Nu sunt un geniu.
sau
As vrea sa ma ocup de mai multa munca
care ar fi importanta pentru mine. Dar nu vad unde
as mai gasi timp sa o fac. Sunt incoltita in acest moment
doar sa termin munca pe care am inceput-o, nu-mi
pot imagina cum as gasit mai multe ore intr-o
zi pentru a face si mai multa munca.
sau
Stiti cum se spune. Nu poti invata un caine batran, trucuri noi, si credeti-ma ca acest caine batran este prea ocupat pentru a incepe ceva noi in acest moment.
Sau
Uite, cu ajutorul meu asa cum este acum,
fac si eu ce pot pentru a ma descurca. Nu vreau sa-mi fortez norocul si sa-mi provoc un infarct.

Suna oribil, nu? Si daca va uitati la vietile, ambitiile si realizarile acestor oameni, va ot spune ce veti gasi. Nu prea mult. O groaza de mediocritate. Caz dupa caz, scuzita este diferenta dintre cel care ajunge undeva si cel care nu ajunge nicaieri. Veti constata ca, cu cat este mai de succes o persoana, cu atat mai putine scuze gaseste. Acesta boala vine in mai multe forme. Si ca majoritatea bolilor, se inrautateste, daca nu este tratata. O victima a acestei boli de gandire gandeste cam asa: Nu fac chiar atat de bine. Ce pot folosi ca alibi care sa ma ajute sa fac o figura frumoasa? Sa vedem... Sanatatea precara? Lipsa de educatie? Prea batran? Educatia parentala?. Si de fiecare data cand aceasta persoana foloseste o scuza, devine mai profund impamantata in subconstient. Probabil cand folosesti prima data scuza, iti dai seama ca a fost doar un alibi sau o minciuna. Dar cu cat o folosesti mai mult, cu atat o crezi mai puternic, pana esti convins ca acea scuza este motivul real pentru lipsa de progres. Deci, in aceasta clipa vreau sa va vaccinati impotriva acestei boli, boala esecului. Sunt mai multe ramuri ale acestei boli, si dupa ce veti citi ce urmeaza, veti stii cum sa va protejati impotriva fiecareia.

As vrea sa ma ocup de mai multa munca care ar fi importanta pentru mine. Dar nu vad unde as mai gasi timp sa o fac. Sunt incoltita in acest moment doar sa termin munca pe care am inceput-o, nu-mi pot imagina cum as gasit mai multe ore intr-o zi pentru a face si mai multa munca.
In primul rand, sa vedem ceea ce ar putea fi cea mai comuna ramura a bolii: Timpul. Auzi peste tot acest lucru. „Nu am timp”, sau „Nu acum, sunt prea ocupat”. Oamenii care gasesc aceasta scuza, spun de fapt ca le trebuie in acest moment fiecare clipa pe care o au, numai pentru a tine pasul, deci cum se poate astepta cineva sa depuna un efort suplimentar pentru lucrurile in plus. Dar aceasta scuza are o hiba de baza. Toata lumea, indiferent daca esti presedintele unei companii multinationale sau distrubuitor ambulant de ziare, are acelasi timp. Amandoi avem 24 de ore intr-o zi, 168 de ore pe saptamana, nii mai mult nici mai putin. Intrebarea fireasca este, ce faci cu timpul tau?
Cei mai multi oameni petrec cam 51 de ore pe saptamana dormind si cam 50 de ore pe saptamana la munca. Pana acum sunt 101 ore. In medie, oamenii petrec cam 15 ore pe saptamana mancand, insemnand 2 ore pe zi pentru mic dejun, pranz si cina, si cateva minute ici si colo pentru gustari.Asta inseamna 116 ore. Acum mai punem 24 de ore pe saptamana pentru relaxare, citit, privit la televizor, jucat cu copii, facand dragoste cu sotia ta si facand cateva exercitii. Asta inseamna 140 de ore. Pe deasupra mai punem 4 ore pe saptamana pentru mers la biserica sau privit un meci de fotbal. In total pana acum sunt 144 de ore. Dar tineti minte ca sunt 168 de ore intr-o saptamana. Deci chiar dupa ce am mancat, dormit, muncit, jucat, facut dragoste, si chiar urmarind televizorul, tot mai avem 24 de ore ramase neocupate. Sa spunem ca mai adaugam 6 ore de privit la televizor pe saptamana, si tot mai ramanem cu 18 ore care nu ies la socoteala. De unde scot oamenii scuza asta oamenii, cum ca nu au timp? Se vede de la o posta ca aceasta declaratie nu contine nici o boaba de adevar. Este doar un alibi pentru mediocritate, pentru nereusita de a-ti acorda sansa de a reusi. Oamenii de succes nu spun Nu am timp. Acestia abia asteapta provocarile si isi gasesc timp sa le surmonteze. Este o veche vorba in afaceri care spune ca daca vrei ca ceva sa fie facut, gaseste cea mai ocupata persoana pe care o poti gasi, si puneti-o pe ea sa faca acel ceva. Adevarul din aceasta vorba este acesta: o persoana ocupata, de succes nu se va ascunde in spatele scuzelor. Acea persoana isi doreste provocarile, isi doreste mai multe afaceri, vrea acea directiva in plus, pentru ca o persoana de acest tip stie ca succesul este un produs direct al efortului in plus. Deci, daca suferiti de Scuzita temporala, leacul este simplu. Aduceti-va aminte ca nu este neaparat usor, sau este simplu. Rezolva acum. Niciodata nu spune ca nu ai timp sau ca esti prea ocupat, intotdeauna cauta caile de a realiza noile provocari care ti se adreseaza. S-ar putea sa mai aluneci din cand in cand in scuze, dar daca o faci, recupereaza-te. Cand esti pe cale sa spui Nu am timp, razgandeste-te. Adesea, te poate ajuta sa-ti imparti timpul, exact la fel cum faci si cu banii. Aseaza-te si noteaza-ti un plan temporal, straduieste-te sa devii acea persoana ocupata pe care ceilalti o cauta pentru provocarile speciale, in loc sa fi alta victima a scuzitei. Nu uita, toata lumea are aceiasi cantitate de timp, diferenta consta in modul in care-l folosesti.

Uite, cu ajutorul meu asa cum este acum, fac si eu ce pot pentru a ma descurca. Nu vreau sa-mi fortez norocul si sa-mi provoc un infarct.
O alta forma proeminenta a scuzitei este sanatatea. Asta are un areal extins, de la cronicul Nu m simt bine, la cel mai specific, Asta si asta sunt in neregula cu mine. Asazisa sanatate precar, intr-o mie de forme de manifestare, este folosita ca scuza pentru a nu reusi ceea ce o persoana vrea sa faca, a nu reusi sa-si asume responsabilitati mai mari, a nu reusi sa faca mai multi bani, a nu reusi sa atinga succesul. Milioane si milioane de oameni sufera de probleme de sanatate. Dar este acesta o scuza reala in majoritatea cazurilor? Haideti sa privim si reversul medaliei. Oamenii care devin fabulos de succes, in ciuda problemelor de sanatate, si care nu au folosit sanatatea ca pe o scuza.
Franklin D. Roosevelt si-a trait aproape toata viata intr-un scaun cu rotile, din cauza poliomielitei, dar tot a fost aproape 4 mandate presedinte al S.U.A. John F. Kennedy a fost afectat de dureri severe si adesea nimicitoare dureri de spate, dar niciodata nu s-a plans in public. Isaac Perlman, unul dintre marii violonisti ai lumii, trebuie sa mearga cu ajutorul carjelor. Arthur Ash, campion de tenis, si-a scurtat cariera sportiva tragic din cauza problemelor cu inima, dar a continuat prin a fi un excelent om de afaceri. Exista exemple de oameni de succes la fiecare pas din viata, care sufera de diabet, scleroza multipla, si alte boli asanumite dizabilitante, dar nu le folosesc ca scuze. Ideea e ca starea fizica nu inseamna ca te trage in jos, si pentru majoritatea oamenilor, sanatatea nu este o scuza pur si simplu, pentru lipsa de succes. Doctorii va pot spune ca specimenul perfect de om nu exista. Toata lumea are cate ceva. Multi predau armele, in parte sau in totalitate, si se arunca in bratele scuzite de sanatate, dar oamenii de succes nu.
Cu cat iti faci probleme mai mari de sanatate, cu atat te vei simti mai rau. Nu numi atat, dar cu cat vei spune mai multor semeni despre problemele tale de sanatate, cu atat ii vei face pe ei sa se simta mai rau. De cate ori spui cuiva Ma simt ingrozitor sau Am o migrena, ii spui de fapt ca esti putin cam mort azi. Si nimeni, absolut nimeni nu vrea sa fie in preajma unui mort. Adevarul simplu este ca exista doar 2 persoane pe lumea asta care vor sa te auda plangandu-te de sanatate. Prima este doctorul tau iar cealalta este antreprenorul de pompe funebre. Nimanui altcuiva nu-i pasa, nicmeni altconeva nu vrea sa auda despre problemele tale de sanatate. Sa privim si din alta perspectiva. Cand spui cuiva Ma simt minunat, iata ce se intampla. In primul rand te simti tu mai bine. Incearca in acest moment, si vei vedea ce vreau sa spun. Spune cu voce tare: MA SIMT EXTRAORDINAR. Curaj. Spune acest lucru din nou, si din nou. Este imposibil sa spui acest lucru, si sa nu-l simti pe propria piele. In al doilea rand, il faci pe interlocutor sa se simta bine, cand ii spui cat de bine te simti tu.

SFARSITUL VISULUI.

Miercurea fara cuvinte - Minunea Vietii

Vis stins - Cartea fara titlu III

Acum ceva timp am auzit o poveste remarcabila, de la un director general al unei mari companii. Mi-a spus ca a avut o experienta personala care se potriveste in acest context. Vreau sa v-o impartasesc.
Am mers intr-o cafenea, ne-am asezat confortabil, si iata ce mi-a spus:
Cam acum 5 ani, ma invarteam in cerc. Aveam o slujba mediocra intr-o companie oarecare, traiam cu parintii. Aveam o sotie si 3 copii. Nu eram deloc fericit cu viata mea.Ceva s-a schimbat in mine, si am vrut sa-ti impartasesc si tie acest lucru. La un moment dat mi s-a oferit un post in celalalt capat al tarii, pentru un salariu ceva mai bun decat aveam in acel moment. Mi-am spus ‚De ce nu? Sa ma duc pana acolo sa vad despre ce este vorba’. Am ajuns acolo si in camera mea de hotel cu o noapte inainte de a ma prezenta la noul post, am inceput sa ma gandesc: ‚De ce ma dau peste cap pentru acest post, ma mut in capatul celalalt al tarii, ma despart de sotie si copii’. Am inceput sa ma gandesc la prieteni de-ai mei care se descurcau mult mai bine decat mine, vecini din bloc, sau cunoscuti care se ocupau cu acelasi lucru ca si mine si care o duceau mult mai bine de cat mine. Am stat si m-am intrebat ce au ei diferit. Am inceput chiar sa fac o lista a calitatilor lor si apoi si ale mele. Nu am reusit sa gasesc absolut nimic din ceea ce ei aveau iar eu nu. Nu aveau mai multa scoala ca mine, nu erau mai destepti decat mine, nu aveau relatii mai bune decat mine, si atunci am avut o revelatie. Singura diferenta era credinta in fortele proprii. Eu nu aveam acest lucru. Ma convinsesem si imi predicam mie insumi ca nu merit, ca nu sunt bun de nimic, sau ca sunt mediocru. Nu mi-am dat voie niciodata sa cred ca pot avea succes. Pentru mine acest lucru a fost o adevarata revelatie. La inceput mi-a fost foarte greu sa accept, dar cum am realizat ca acest lucru ma tragea in jos, a fost ca o gura de aer proaspat, a fost incredibil.
Toata viata mi s-a schimbat. Am stat in acea nopte pana la 3 dimineata, revizuindu-mi noua perceptie. A doua zi dimineata, la interviu, la ora 9, nu eram absolut deloc obosit. De fapt eram in totalitate surescitat, eram complet incarcat de pozitivitate. De fapt in timpul interviului am cerut dublul ofertei salariale, iar pentru ca am avut incredere in mine, mi-au dat postul. De atunci sunt unul dintre primii oameni din companie, si ma vad ca fiind in stare sa imi aduc aportul la cresterea afacerii. Compania s-a reorganizat acum 3 ani, am primit un bonus enorm, o marire de salariu absolut incredibila, si procent din actiuni. Din acea noapte, de acum 5 ani, totul imi merge din ce in ce mai bine. Am realizat ca descoperirea mea din acea noapte, aceea a valorii si credintei in fortele mele, a facut diferenta. Toata lumea stie ca nu poti vinde ceva daca nu crezi in acel lucru. Acelasi lucru se aplica si in cazul meu. Acum cred in mine.

Asta este o poveste remarcabila, si nu este unica. De nenumarate ori oamenii au dovedit ca pot sa-si schimbe viata. Pot sa-si mareasca puterea de a castiga, isi pot schimba imaginea de sine, isi pot imbunatati credinta in fortele proprii. Pot sa se vanda mai bine, sa traiasca mai bine, sa fie mai fericiti si sa atinga succese din ce in ce mai mari. Totul incepe cu credinta in fortele proprii. Sunt exemple ale puterii credintei peste tot imprejurul nostru. Astazi zburam cu avioane supersonice, pentru ca la inceputul secolului XX doi mecanici de biciclete, Orville si Wilbur Wright au crezut in fortele proprii si in ideile lor. Astronautii au aselenizat in 1969, una dintre cele mai mari realizari ale omenirii si asta ca urmare a capacitatilor si hotararii a mii de oameni dedicati cauzei. Si toti acei oameni au fost inspirati de cuvintele si spiritul de lider a unui singur om John F. Kennedy, care a avut puterea de a crede in el. Chiar acum, in zilele noastre, devin milionari mai multi oameni, decat oricand altcandva. Contrar domnilor si doamnelor Invinsi, este un fapt dovedit ca sunt mai multe oportunitati de a avea succes si realizari imense, chiar acum, mai mult decat oricand de-a lungul istoriei. Este o perioada fabuloasa, minunata pentru a trai, si poti profita din plin de ea, DACA incepi sa crezi in tine.
In consecinta vreau sa va ofer un ghid care sa va ajute sa va dezvoltati aceasta incredere. Suna cam asa:

1. Gandeste-te la succes, nu la esec.
La munca, acasa, cu partenerii de afaceri, si chiar cu familia si prietenii. Inlocuieste gandirea invinsului cu gandirea invingatorului. Cand te confrunti cu o situatie dificila, gandeste-te ca vei castiga, nu ca probabil vei pierde. Cand concurezi cu cineva, gandeste-te ca esti egal cu cel mai bun, nu ca esti depasit. Cand apar oportunitati, gandeste ca poti sa o faci, niciodata ca nu poti. Lasa gandul VOI REUSI sa domine gandirea ta. Gandindu-te la succes, iti fortezi mintea sa creeze succesul, dar gandindu-te la esec, faci exact opusul. Produci Esecul.
2. Aminteste-ti in permanenta ca esti mai bun decat crezi.
Oamenii de succes, nu au puteri supraomenesti. Succesul nu necesita genialitate. Succesul nu are nici o legatura cu misticismul sau norocul. Oamenii de succes sunt doar oameni obisnuiti care si-au dezvoltat capacitatea de a crede in ei si ceea ce infaptuiesc, deci niciodata, dar niciodata nu va subestimati.
3. Crede puternic.
Dimensiunea succesului este determinata de dimensiunea credintei tale. Gandeste-te la teluri mici, si asteapta-te la realizari mici. Gandeste-te la scopuri mari, si castiga succese imense. Si nu uitati ceva. Ideile si planurile mari sunt adesea mai usor, sau cu siguranta nu mai greu de realizat decat planurile mici.
Vreau sa va dau un citat din Ralph J. Corman, pe vremea cand era director al consiliului de actionari la General Electric. El a spus: „Avem nevoie de la fiecare persoana care aspira la a deveni un lider hotararea de a depasi un program personal de dezvoltare a propriei persoane. Nimeni nu poate comanda cuiva sa se dezvolte. Daca o persoana ramane in urma, sau se afirma in specialitatea lui, este doar o chestiune de vointa proprie. Este ceva care cere, timp, munca si sacrificii. Nimeni nu o poate face in locul tau”.
Asta este intr-adevar un sfat pretios. Incepeti sa traiti dupa acest criteriu. Oamenii care au atins nivele de top in afaceri, inginerie, vanzari, legislatie, imobiliare, sistem sanitar, oameni care au ajuns in varf, indiferent de telul lor, ajung acolo urmand cu constiinciozitate si continuu un plan pentru dezvoltarea de sine.
Orice plan de succes trebuie sa aiba 3 componente. Prima este componenta „Ce”. Trebuie sa stii foarte clar ceea ce incerci sa faci. A doua este „Cum”. Cum faci sa-ti indeplinesti telurile. Si a treia componenta este „Rezultatul, rasplata”. In acest plan de dezvoltare, componenta „Ce” este construita pe atitudinea si tehnica oamenilor de succes. Ei ce fac sa reuseasca? Ei ce fac sa depaseasca obstacolele? Ce fac pentru a reusi oamenii de succes reusesc sa castige respectul semenilor?. Acum componenta „Cum” este o serie de linii de ghidare concrete de actiune, ca aceea pe care am spus-o mai devreme pentru a-ti dezvolta credinta in fortele proprii. Lasati-ma sa subliniez ca aceste ghiduri functioneaza. Au fost dovedite de nenumarate ori, de mii de oameni. Va provoc sa le incercati si sa faceti dumneavoastra constatarile. Ajungem la a treia componenta: „Rezultatul”. Vreau sa va spun la ce rezultate va puteti astepta si va asigur ca aplicarea constienta a planului va aduce rezultatul dorit. Aceste randuri, odata aplicate iti vor aduce un enorm respect din partea prietenilor si familiei, vor atrage admiratia partenerilor de afaceri, un statut superior, un venit marit si un standard de viata mai inalt. Ganditi-va la acest plan ca la un experiment, si dumneavoastra sunteti omul de stiinta responsabil. Deja aveti un laborator echipat complet in care sa munciti si sa studiati. Acest laborator este oriunde intoarceti privirea. Consta in oamenii din viata voastra, oamenii pe care-i intalniti pe strada, colegii de munca, cei cu care locuiti, si desigur propria persoana. Nu trebuie sa platiti chirie pentru acest laborator, si nu exista limita la timpul pe care il puteti petrece in el, nici la ceea ce puteti invata din el. Deci, ca director al acestui laborator, va veti dori sa conduceti cateva observatii si experimente. Vreau sa va dau un experiment pentru a putea incepe.
Pentru a incepe acest experiment, alegeti 2 omeni pe care ii cunoasteti, si care credeti ca au cel mai mare succes. Daca doriti, notati-va numele lor intr-o agenda. Apoi alegeti alte doua persoane cunoscute, de data asta cele cu cel mai putin succes, si notati-le si numele lor tot acolo. Apoi intoarceti-va la setul de nume, dupa ce ncepeti sa aplicati acest plan de dezvoltare, si observati cum principiile si ideile pe care le veti citi, se aplica la acesti oameni. De fiecare data cand veti gasi un atribut sau o metoda care se potriveste oamenilor de succes, uitati-va la numele alese si vedeti cui i se potrivesc mai bine. Faceti acelasi lucru si pentru cei fara succese. De exemplu, credinta in sine, este un atribut al celor de succes. Carora dintre oamenii alesi i se poate aplica acest atribut? Daca rezultatele dumneavoastra vor fi asemenea cu cele ale altor oameni care au incercat, veti observa ca oamenii de succes dispun de tehnicile si metodele de a gandi grandios, pozitiv, in timp ce fara succes arata atributele invingerii si mediocritatii

VA URMA...

Vis stins - Cartea fara titlu II

Succesul inseamna foarte multe lucruri minunate, pozitive. Succesul inseamna prosperitate personala, siguranta financiara, o viata mai buna pentru tine si familia ta. Succesul inseamna sa gasesti fericirea reala si satisfactia reala de la viata. Succesul, pentru cei care au curajul sa-l urmeze, este de fapt scopul vietii. Pe de alta parte, retine ca dimensiunea succesului este limitata doar de dimensiunea visului. Daca visul tau este mic, cu idei si ambitii mici, atunci cu siguranta succesul tau va fi mic. Dar daca gandesti la scara mare si crezi in tine, atunci si succesul tau va fi imens. Iata o veste buna: oricine esti, oriunde sau orice esti in acest moment, POTI gandi grandios, POTI parcurge drumul catre succesul sublim. De fapt asta faci in acest moment. Faci primul tau pas imens catre invatarea si aplicarea magiei de a gandi la scara mare in viata ta.
A gandi grandios inseamna a crede cu toata fiinta. Una dintre marile povete de a-ti construi succesul o gasesti de fapt si in pasajul biblic „Credinta poate muta muntii din loc”. Asta este esenta de a crede cu toata fiinta. Cand iti spui Sunt sigur ca pot..., atunci atitudinea si credinta ta genereaza puterea, energia si cunostintele de a duce treaba la bun sfarsit. Fi putin atent la nuanta acestor doua voci.

Uhhh, aaaa, asta e un proiect foarte mare, nu stiu,
cred ca este un pic cam amplu, scopul este
prea mare pentru mine, poate ar fi mai bine
sa rog pe altcineva sa ma ajute!!!
sau
Wow, asta e chiar grozav, chestia asta chiar ma va
ajuta sa traiesc mai bine, asta e chiar sansa
pe care o asteptam. Chiar aveam nevoie de
provocarea si solicitarea asta, si sunt 110%
sigur ca voi reusi!!!

Diferenta dintre aceste doua atitudini este pur si simplu credinta. Prima voce era o persoana care nu credea in el, si care este coplesit de orice pare mai mare decat propriul punct de vedere mic si meschin. A doua persoana crede, este sigur ca poate face acel lucru. Si va asigur ca deoarece crede ca se poate realiza, a ajuns cu succes la finalizarea provocarii.
Credinta este ca un termostat care regularizeaza realizarile noastre in viata.
Studiaza persoana aceea care se taraste acolo jos in noroiul mediocritatii. Crede ca nu merita efortul, in consecinta primeste ceea ce a crezut, realizeaza acel lucru mic. Lipsa lui de incredere in fortele proprii, se vede. Se vede in felul lui de a merge, de a vorbi si de a se purta. Daca nu-si va ajusta termostatul credintei in sensul bun, imaginea lui despre propria persoana va continua sa se micsoreze. Si pentru ca altii vad in noi exact ceea ce vedem si noi cand privim in oglinda, el va scade din ce in ce mai mult in ochii celor care-l inconjoara.
Acum sa privim la persoana care avanseaza. Aceasta persoana crede, este sigura ca merita orice efort, deci primeste foarte mult. Este sigur ca se poate ocupa de planuri mari, importante si dificile, deci va putea si chiar o va face. De fapt, tot ceea ce face acesta, felul in care se descurca cu oamenii din jurul lui, gandurile, punctele lui de vedere, toate spun ca ai de-a face cu un om de succes, un profesionist.
Mintea ta este o fabrica de ganduri, este o fabrica ce produce mii de ganduri in fiecare zi. Sunt doi supraveghetori ai fabricii tale. Unul este domnul Triumf, celalalt este domnul Invins.
Domnul Triumf se ocupa de producerea gandurilor pozitive. S-a specializat in producerea motivelor pentru care poti reusi sa duci ceva la bun sfarsit, de ce esti calificat, de ce vei reusi. Domnul Invins se ocupa de gandurile negative. Iti va spune de ce nu vei reusi, de ce esti slab sau inadecvat. Este expert la asta. Pentru a vedea cum lucreaza acesti doi maistri incearca asta.
Este o zi mizerabila!. Acest gand ii semnalizeaza d-nului Invins sa intre in actiune si acesta fabrica instantaneu ganduri care sa-ti dea dreptate. Este prea cald, sau Este prea frig, Afacerile merg prost azi, nu ai chef de nimeni, ai o migrena, sotia sau sotul a fost intr-o dispozitie proasta azi-dimineata. D-nul Invins este extrem de eficient, si in doar cateva minute si-a facut treaba atat de bine, incat esti convins pe deplin ca este intr-adevar o zi mizerabila.
Dar acum spune-ti Este o zi minunata!. De aceasta data d-nul Triumf intra in actiune, iar acesta iti spune: da, intr-adevar este o zi perfecta, vremea este revigoranta, este bine sa respiri aer curat, poti recupera treburile neterminate, este o placere sa faci afaceri intr-o zi ca aceasta. Pana sa-ti dai seama, chiar este o zi minunata.
D-nul Invins iti va spune de ce nu poti finaliza acea afacere, d-nul Trimf iti va spune de ce poti sa o faci. D-nul Invins iti va spune de ce nu meriti promovarea, deci nici nu merita sa te obosesti sa incerci. D-nul Trimf iti va spune de ce nu exista nimeni altcineva mai calificat decat tine pentru a obtine acest lucru. D-nul Invins te va ajuta ca construiesti o aparare extraordinara contra colegului de munca. Iti va arata de ce este imposibil sa supravietuiesti langa el si cum iti face viata grea. D-nul Triumf iti va arata calitatile lui bune si te va ajuta sa gasesti metodele bune de a te asocia cu succes cu el.
Cu cat lucrezi mai mult cu unul dintre acesti doi maistri, cu atat vor deveni mai puternici, si-ti vor ocupa din ce in ce mai mult din creier. Daca il incurajezi pe Invins, acesta produce din ce in ce mai multe ganduri negre, ocupa din ce in ce mai mult spatiu, si in cele din urma, fabrica ta va produce doar negativism. Pe de alta parte, daca il incurajezi si ii acorzi sprijin lui Triumf, atunci vei produce doar ganduri care te vor duce inevitabil catre succes. De fapt il poti concedia pe d-nul Invins. Nu vei mai avea nevoie de el. Ii poti cere d-nului Triumf sa produca doar el numai ganduri pozitive si productive tot timpul. Rezultatul unei astfel de productii, este de fapt cel mai important si de baza ingredient in realizarea succesului personal.

VA URMA...

Vis stins - Cartea fara titlu

Acum cativa ani, am inceput sa scriu ceva ce-si dorea sa devina prima mea carte. M-am oprit. Nici acum nu stiu de ce. Poate pentru ca atunci cand ti se spune ca nu poti, ca nu esti in stare, ca nu are rost, ca nimeni nu are nevoie de ceea ce scrii, atunci incetezi sa mai visezi. Acum e prea tarziu sa mai visez la asa ceva. Acum am alte vise. Cu voia ta cititorule iti voi arata cele cateva randuri scrise de mine acum ani de zile. Le-am gasit rasfoind fisierele prin care nu am mai intrat de mult.

Ce va fi?

Ce vreau eu? Vreau un Porsche...
Vreau un milion de euro, ba nu, vreau zece milioane de euro.
Visul meu de o viata este sa ajut oamenii printr-o afacere orientata pe servicii catre semeni, sa fac bani, dar toate astea fara sa escrochez pe nimeni.
Mi-ar place extrem de mult sa fac ceea ce imi place cu adevarat, sa imi aduca chiar si un venit super, sa am o casa frumoasa pe piloni, pe malul marii, sa am o multime de prieteni...

Ai un vis? Daca ai putea face orice ti-ai dori si ai avea tot ce ti-ai dori, iti poti inchipui cum ar fi? Gandeste-te la asta. Vezi daca poti sa-ti proiectezi in creier o imagine a vietii tale ideale, si apoi raspunde-ti la urmatoarea intrebare: „Ce Te Opreste?”. Daca poti visa acest lucru, ce te opreste sa-l faci?
In urmatoarele pagini vei invata, asa cum mi s-a intamplat si mie, cum sa gandesti grandios, cum sa capeti incredere in fortele proprii, cum sa invingi dusmanii succesului, cum ar fi frica, scuzele, indoiala in propria persoana. Aici vei invata cum sa transformi infrangerile si piedicile in victorii. Vei descoperi cum sa-ti faci aliata atitudinea ta, pentru a atinge succesul, oricare ar fi acesta, asa cum ti l-ai definit in imaginea mentala.

Acesta si-a dorit a fi un prolog...daca vei dori Cititorule, voi continua in zilele urmatoare cu celelalte randuri...Dar numai daca TU crezi ca merita...

Divortul

Stiam ca se va ajunge aici...Ieri, primesc un telefon. Numarul foarte cunoscut. Apelantul mi-a aparut pe ecran "Sotia Mea". M-am albit. Dar nici acum nu stiu daca de teama inevitabilului sau de frica de primi o cerere de impacare. Stiu cititorule. Sunt un tampit. Da. Dar asta sunt eu.Un numar care nu m-a mai sunat de aproape doi ani. Asteptam acest telefon. Desi nu stiam cand va veni si ce va aduce impreuna cu zgomotul telefonului, asteptam acest moment.
Sotia mea, m-a anuntat ca trebuia sa ma prezint la tribunal, in Romania, pentru ca a fost prima infatisare de divort. Parca o tesla m-a lovit in moalele capului. Ma credeam pregatit si chiar bucuros pentru primirea unei asemenea vesti. Stiam ca totul s-a terminat, stiam ca se va ajunge si aici in cele din urma. Dar nu ma pot intelege. De ce ma simt atat de rau? De ce nu pot fi stanca? Credeam ca viata mea in ultimii doi ani m-a schimbat. Ei bine m-am inselat.
M-am simtit mizerabil. Abia ieri mi-am dat seama ca toate valorile cu care am fost crescut, nu mai exista. Pentru mine familia e ceva intocabil. Si totusi. Se pare ca fiecare isi are propriile valori de urmat in viata, se pare ca eu sunt un batran ramolit ale valorilor familiei. Dar de ce abia ieri? De ce nu mi-am dat seama pana acum? Poate pentru ca nu m-am gandit niciodata foarte serios la asta.
Cu siguranta sunt prea grabit pentru a mai trai. Cu siguranta m-am uitat pe undeva printr-o rigola, si cine stie cate ploi au trecut peste sufletul meu.
Se va termina in curand totul, pentru ca din fericire amandoi ne dorim sa se termine cat mai rapid toata sarada asta numita casnicie.
Trebuie sa ma mai opresc din cand in cand, sa simt mireasma vietii, sa ma imbat cu realizarile si micile bucurii care imi anima efemera existenta. Dar cum? Asta nu am invatat niciodata. Nimeni nu mi-a aratat asta. Intotdeauna, toti, totul, m-a indrumat la alergare, la teluri, la planuri si implinirea lor cat mai rapida.
Trebuie sa ma opresc, sa trag adanc in piept aerul rarefiat al multumirii.
Dar pot risca asta? Pot oare sa rezista cu acest aer? Nu cumva daca ma opresc inseamna ca renunt?
O mie de intrebari si nici un raspuns. Stiu un singur lucru. Am ajuns sa fiu ceea ce mi-a displacut dintotdeauna. Un om divortat. Ce cuvant trivial si cat de rau imi crapa timpanul acest cuvant impreuna cu sensul lui mizerabil.
Nu stiu ce trebuie sa fac acum. Acum chiar ma simt pierdut. Nu inseamna ca ma dau batut. Asta niciodata nu se va intampla. Si daca ar fi sa o iau de la capat in viata asta, jur ca nu as schimba nici o decizie luata deja.
Stiu cititorule, sunt lipsit de orice urma de cursivitate. Bajbai prin intelectul meu subred, cautand disperate raspunsuri. Si tot caut si asta fac in ultimii doi ani. Caut. Raspunsuri, alinari.
Nu stiu daca voi gasi vreodata aceste raspunsuri, nu stiu ce va urma in "viata mea". Tot ce stiu, tot ce simt e o mare durere. Divortul asta, desi e o etapa necesara in plimbarea mea prin existenta, ma seaca de puteri, imi secatuieste energia, imi soarbe visele.
Asta e cititorule. Ce mai pot face acum? Nu am fost bun pentru "ea", sau altcineva, cu siguranta nu voi fi pentru nimeni niciodata. Dar m-am resemnat. M-am invatat sa ma multumesc cu mine.

Soare in suflet si in aer

Se intampla acum 2 zile. O zi libera dupa destul de mult timp in care am alergat dupa deziderate. E atat de frumos afara, incat nu rezist tentatiei de a pleca pe plaja sa-mi regasesc prietena. Nici macar un fir de vant nu-mi deranjeaza palmierul preferat, plin de verdeata si locuit de o perioada de o pasare necunoscuta mie, dar care ma incanta cu trilurile ei. Il salut respectuos si ma indrept catre nisipuri.
Soarele frige. E atat de bine. Si ce senzatie de delir imi da termometrul de pe plaja cand imi arata 34 grade. Salut marea. Ea ma intampina calma, si imbietoare. Cat ma bucur ca mi-am luat cu mine prosopul de plaja si costumul de baie. Ancestralele vietati care s-au sacrificat pentru a-mi darui nisipul, isi iau tribul. Nisipul imi gadila placut talpile. Ma asez langa prietena mea si incep sa ma laud cu verzi si uscate, bucurandu-ma de intimitatea oferita de ea.
Zecile de oameni care se plimba pe mal, parca nici nu exista. Sunt multumit. Sunt multumit cititorule de vreme, vremuri, realizari, viata, singuratate, viitor.
M-am decis. Vreau sa ma joc putin cu prietena mea si-mi afund picioarele in mare. Deodata marea mea ma plesneste cu un val sfios. O aud bodoganind ca nu se face asa ceva. Nu pot sa intru tocmai eu, murdar de nisip. Dar eu am inteles pentru ca am vazut-o din prima clipa. E racita saracuta. Tremura, e racita, si pentru ca imi e prietena apropiata, vrea sa ma scuteasca de pastilele care nu-mi plac niciodata.
Ii multumesc, ii arunc o pietricica, sa aiba ce macina, si cu ce se juca, si ma intorc la prosopul meu. Ma intind decis sa ma contopesc cu soarele. Frige. E bine. Ma simt renascut dupa o lunga perioada de hibernare sufleteasca.
Si stau acolo ceva timp, nu stiu exact cat. Ma mai ridic din cand in cand sa mai adun cate o cochilie, si ma decid sa le fotografiez sa ti le arat si tie cititorule. Ma bucur de moment, nu-mi trebuie nimic mai mult in acest moment. Timpul s-a oprit.
Dupa cateva ore petrecute pe plaja, ma decid sa plec.
De ajuns pentru prima zi de plaja.

Absent Nemotivat

Am Lipsit. Mi-ati lipsit. Mi-am lipsit. M-am retras un pic. Stiu cititorule. Nu aveam nici un drept sa te abandonez. In acest rastimp, te-am neglijat, m-am neglijat. Dar totul pentru un scop. Pentru ACEL scop. Pentru a-mi realiza visul, sau macar o parte din el. Si iata ca acum iata ca revin cu capul plecat, dar mandru in sinea mea.
Revin. Un nou inceput. Parca am mai spus o data asta. Reflectand un pic, imi dau seama ca toata viata este alcatuita din noi inceputuri. Mereu trebuie sa incepem ceva. Poate pentru ca sunt cele mai multe etape care trebuie implinite, care trebuie sa ia sfarsit.
Acum pentru mine noul inceput, se traduce prin noul drum, anevoiosul parcurs de a ma reapropia de fiul meu. Sper sa fie bine. Sper sa nu ma respinga la infinit, sper sa inteleaga totul. Daca nu acum, macar peste cativa ani. Sunt dispus sa astept si sa lupt pentru a redeveni tatal de care are nevoie. Am fost absent nemotivat din copilaria lui prea mult. Nu conteaza ceea ce trebuie sa fac. Nimic nu e imposibil. Acum mi-am demonstrat acest lucru. Daca acum un an, cineva ma ridica de pe cartoanele mele, si-mi spunea ca in scurt timp imi voi putea permite o masina, crede-ma cititorule ca il trimiteam in origini fara nici un fel de rezerve.
Dar asa e. Chiar daca pare pueril, puterea de a-mi cumpara o masina acum, este de natura sa-mi transforme determinarea in granit.
Iti multumesc cititorule de intelegere, iti multumesc pentru tot, pentru ca ai partea ta de vina in reusitele mele, pentru ca atunci cand am avut nevoie mi-ai dat o palma, sau o mangaiere.
ITI MULTUMESC.

Miercurea fara cuvinte - Copilarie linistita

Published with Blogger-droid v1.6.7

Contradictii, discutii, neconcordante

Cum sunt mereu singur, chiar si in mijlocul multimii, am mereu timp sa vorbesc propriei persoane. Recunosc, de cele mai multe ori banalitati, doar pentru ca sunt egocentric si-mi place sa ma aud gandind. Ieri insa, a fost altceva.
Ieri m-am rastit la mine...LASULEEEE...asa mi-am auzit la unison inima si creierul. "De ce nu-ti aduci finalul lui 2012 langa tine, acum?". Sunt nebun in crize, stiu...Dar e dureros, as fi preferat sa fiu epileptic, cel putin nu simteam crizele, ajungeam la inconstienta. Gandurile imi inunda corpul, acum stiu ce simt dadaistii. Ma sufoc in propria existenta. Vreau sa ma dedublez, sa rad de mine, de prostia, lasitatea mea.
Un prieten drag, poate singurul din viata reala pe care il am, mi-a spus, dupa ce a citit cate ceva pe aici, ca sunt prea multe ganduri negative. Ar trebui sa-mi schimb optica, puterea gandului fiind fenomenala. Iti multumesc Florine, stiu ca ai dreptate dar...aici e viata mea asa cum o vad eu. Pe timpuri gandeam pozitiv, si totul era roz. Pacat ca tot ce am construit, s-a prabusit ca un castel de nisip.
Si atunci ma gandesc...nu e mai bine sa ma scutesc de mine? Nu e mai indicat sa termin eu ce Dumnezeu a dat? Poate da, dar sunt prea las. Trebuie sa ma impac cu mine, pana in momentul in care ma voi putea lua prin surprindere, si ma voi suprima.
As vrea sa spun adio, dar nu ma lasa Gigel, neuronul meu singuratic...dar poate intr-o zi voi disparea, si poate, sper ca se va gasi cineva sa-mi lase o floare, sa nu mai fiu singur...

Published with Blogger-droid v1.6.7

Miercurea fara cuvinte - Dragoste

Published with Blogger-droid v1.6.7

Etape in Viata

Oamenii intra in viata ta pentru un MOTIV, SEZON sau o VIATA. Cand o sa stii care este, o sa stii ce sa faci pentru acea persoana...
Cand cineva intra in viata ta pentru un MOTIV, este pentru a indeplini o nevoie pe care ai exprimat-o. A intrat pentru a te asista in momentele dificile, sa te indrume si sa-ti acorde suport,
Sa te ajute fizic, emotional sau spiritual. Pot parea ca fiind trimisi de Dumnezeu si sunt. Sunt acolo pentru motivul pentru care tu ai nevoie sa fie.
Apoi, fara vreo greseala din partea ta sau intr-un moment inoportun, aceasta persoana va spune sau face ceva pentru a aduce aceasta relatie la sfarsit. Cateodata ei mor. Cateodata doar se indeparteaza.
Cateodata isi fac de cap si te forteaza pe tine sa adopti o pozitie. Ceea ce trebuie sa realizam este ca nevoia noastra a fost satisfacuta, dorinta noastra indeplinita, munca lor terminata. Rugaciunea ta a fost ascultata si acum este timpul sa mergi mai departe.

Unii oameni intra in viata ta pentru un SEZON, fiindca a venit randul tau sa impartasesti, sa cresti sau sa inveti. Ei iti aduc o experienta de pace sau te fac sa razi. Ei te pot invata ceva ce nu ai mai facut.
Ei iti pot da de obicei o cantitate incredibila de bucurie. Crede, este real. Insa doar pentru un sezon.

Relatiile de o VIATA te invata lectii pentru o viata, lucruri pe care trebuie sa construiesti pentru a avea o fundatie solida emotionala. Treaba ta este sa accepti lectia,
sa iubesti acea persoana si sa pui ceea ce ai invatat in practica in toate celelalte relatii si aspecte ale vietii tale. Se spune ca dragostea este oarba dar prietenia este clarvazatoare...




Iti multumesc CITITORULE pentru ca faci parte din viata mea, fie ca este pentru un motiv, un sezon sau o viata.






Acest text nu-mi apartine, este primit de la Claudia . Iti multumesc Clau pentru gand si pentru autorizarea publicarii.

Published with Blogger-droid v1.6.7

Ganditorul :-)

Rezonez la vibratiile ezoterice ale gintei patriarhale exhaustive... Habitand in dihotomia elucubranta a viziunilor dialecticii metafizicului imbecilizant... Stand pe marginea imaginara a sferei elipsoidale generata de vibratiile epileptice ale atomului universului, ma intreb:
Ce am de haleala ?

Published with Blogger-droid v1.6.7

Miercurea fara cuvinte - PHEONIX

Am vazut aceasta initiativa prinzand contur la pandhora si, placandu-mi idea am decis sa o preiau, sa las imagini sa vorbeasca pentru mine. Te invit Cititorule sa participi.

Snobismul mascat in iubire

Sfantul Valentin. O sarbatoare venetica. Una din multele sarbatori de import. Si daca pana acum credeam ca doar romanul e imitator, acum imi fac "Mea Culpa". Nu e singurul.
Dar de ce are omul nevoie de o zi in care sa-si aminteasca iubirea, sa-si demonstreze dragostea? Deunazi, auzeam fortuit o discutie, mici nimicuri cotidiene, ca de obicei. O singura remarca mi s-a intiparit in memorie: "I-am cumparat logodnicei mele un lantisor, ca vine Sf. Valentin, si se impune.". Amice, esti cretin? Asta mi-am spus in gand instantaneu. Iti iubesti femeia? Mereu sau doar pe 14 februarie? De ce ai nevoie de un motiv sa fi dragut cu cea care iti sta aproape?
Ar trebui sa-ti arati dragostea zilnic. Ofera un zambet, o mangaiere, un sarut altruist, o floare zilnic. Este, poate, mult mai bine pentru iubirea voastra. Du-o in al 19-lea cer si amortizeaza-i in palme intoarcerea. Fii bland, du-i o cafea si un corn la pat dimineata, din cand in cand gateste tu pentru ea. Surprinde-o. Fii barbat, si asta nu numai intr-o zi marcata in calendar.

O femeie, trecuta bine de adolescenta, se plange prietenei: "Ii iau un ceas lui Fabrizio de Sf. Valentin. Sa nu zica ca nu-l iubesc." Doamna scumpa, asculta-ma. Daca tu faci un gest, doar pentru a respecta convenientele societatii, da-mi voie sa-ti spun ca gresesti. Iubire poate e, dar mai mult snobism. Dar daca vrei sa nu-si faca el impresia ca nu-l iubesti, nu e nevoie de un ceas intr-o zi anume. Stai langa el, asculta-l, mangaie-l cand vine obosit de la munca. Asta ii va spune de o mie de ori mai multe decat un obiect achizitionat si daruit doar din complezenta.

Cititorule, nu ai nevoie de o zi anume sa-ti arati dragostea, sau de un cadou insemnat. Fii doar tu, gandeste-te intai la celalalt si te vei simti nemaipomenit. Nu te lasa cuprins de conventii, de reguli impuse de o societate putreda, fara moraluri. CARPE DIEM CITITORULE.

Published with Blogger-droid v1.6.7

Gol, Banal si Neputincios

Sunt gol in interior, ma simt si sunt singur. Ma uit in gol, privesc prin lumina si nu vad decat intuneric. As vrea... ... Dar nu conteaza, niciodata nu a contat nici pentru altii si mai nou nici pentru mine.
Am aflat de curand ca EA s-ar putea sa aiba probleme financiare. As vrea sa o ajut, poate are nevoie de mine, poate are nevoie de "braileanul care rezolva orice problema repede" (asa eram cunoscut de catre rudele ei, si cu asta se lauda socrul meu). Acelasi socru care mi-a reprosat ca am tinut-o prea pe palme si petale de trandafir, iar cand nu am mai reusit, a cazut si a durut-o.
Daca are nevoie de mine, poate ma vrea alaturi...dar ce tampenii spun...sunt un idiot. Ea s-a gandit la mine in acel 25 septembrie 2009, orele 17.10, o zi calda de sambata. Ea s-a gandit ce voi face cand m-a alungat de langa ei?
Dar daca are nevoie de mine...daca ii e greu? Poate plange si are dificultati. Poate se simte singura. Poate...Oare...
Stau singur in noapte, privesc in gol, somnului ii e teama sa se apropie de mine, cred ca si el vede golul meu si-i e teama sa nu se piarda in el. Sunt un nimeni, o umbra insignificanta care se amageste cu un contur bine definit.
De cand am aflat, nu ma pot gandi la nimic altceva...O fi si ea singura, se simte cumva si ea abandonata?. As vrea sa-i ofer sprijinul si protectia mea intr-o cupa facuta din coaja fructului dragonului (fructul dragostei).
Dar nu conteaza...Nu mai conteaza...

Published with Blogger-droid v1.6.7

DA - o leapsa solicitanta

Am fost refractar o perioada. Am primit o leapsa de la Tudor si dupa o perioada de gandire si cearta cu mine insumi m-am decis. Sunt atatea lucruri simple si pure la care pot spune DA, dar din preocuparea mea pentru existential si cursa proprie, uit sa multumesc. Mi se intampla deseori sa nu vad padurea din cauza copacilor. Ei bine, acum vad ramurile si puii rasariti pe langa impunatorii arbori. Iata padurea mea:
DA pentru iconita baietelului meu ce ma vegheaza de la capul patului
DA pentru marea care ma asculta orice as avea de spus
DA pentru OAMENII cunoscuti aici
DA cafelei italiene de care am devenit dependent
DA pentru linistea din jurul meu
DA pentru framantarile interioare care nu ma lasa se deviez de la drumul meu
DA pentru tehnologia care ma ajuta sa ma descarc
DA pentru zilele insorite care ma insotesc de ceva timp
DA pentru medicii care au grija acum de mine
DA pentru bicicleta mea care ma poarta zilnic 30km cu credinta spre munca si inapoi
DA pentru toate gandurile bune care vin spre mine
DA pentru toate rautatile care ma intaresc in determinarea mea.

Nu stiu cate motive am pentru un DA decis dar sunt multe. Si sunt multumit cu toate. Iti multumesc Tudor.

Published with Blogger-droid v1.6.7

Maratonistii propriei existente

Existenta noastra e atat de mica si efemera cititorule, incat ar trebui sa o simtim frumos, linistit. Dar nu. Nu se poate. Noi trebuie sa alergam. Dar de ce anume fugim si catre ce ne grabim sa ajungem in permanenta framantare ce ne mistuie?
Startul maratonului il dau fluturasii din stomacul parintilor nostrii cand iubesc. Primul sprint il face spermatozoidul alfa. Acel invingator, alearga ca nebunul constient fiind ca doar primul si cel mai puternic va reusi sa reuseasca...si noi astfel suntem conceputi. Dar nu ne oprim. Alergam, ne grabim sa venim pe lume, si cand reusim, un sunet ascutit marcheaza ceea ce va fi inceputul urmatoarei etape a alergarii.
Copii fiind, ne grabim sa crestem, uitam adesea sa traim copilaria ca pe acel minunat moment care ar trebui sa fie. Nu ne ascultam parintii. Noi galopam spre maturitate, inconstienti de faptul ca desi putem privi in urma, niciodata nu ne vom putea intoarce. Astea sunt regulile jocului.
Si crestem, si alergam prin viata. si in loc sa ne oprim macar sporadic pentru a adulmeca frumusetile simple ale existentei noastre, noi fugim. Si pentru ce cititorule? Te intreb pe tine, eu fiind incapabil sa gasesc un raspuns pertinent sau macar acceptabil. Pacat ca si ocaziile bune, iubirile adevarate, gandurile bune, faptele altruiste, alerga pe langa noi, dar mult mai antrenate, ne depasesc. Si noi ce facem? Privim neputinciosi cum se indeparteaza. Oare daca a-m sta locului nu ar fi mai usor sa le prindem, sa le strangem puternic la piept si sa nu le mai lasam sa se indeparteze niciodata? Eu sunt incredintat ca ne-am darui multumiri picioarelor noastre pentru intelepciunea de a sta locului.
Toti alergam, fara exceptie. Toti fugim de ceva, urmarim altceva, sperand sa ajungem candva la deziderat.
Si daca se intampla sa ajungem unde dorim, crezi tu cititorule ca ne oprim sa ne bucuram de victorie? Nu, nu. Vedem alta cursa, si increzatori intr-o alta victorie, pornim. Si niciodata nu ne linistim, chiar daca suntem obositi, noi alergam.
Unii, idioti din fire, alearga spre propriul final in masini puternice sau pe motoare zgomotoase. Si reusesc. Dar cei mai multi, la un moment dat se opresc din fuga, dar sunt deja lipsiti de vlaga sau dorinta. Si totul se termina. Privesc in urma, rememoreaza momentele care merita a fi amintite. Privesc inainte si e ceata. Nimic nu se mai indeparteaza de ei, toate cele bune au disparut de mult. Un singur lucru se mai vede. Pamblica sosirii, si de data asta nu mai e nimic glorios. Atunci abia ne dorim sa ne intoarcem, sa nu trecem linia dar...e imposibil, nu mai scapam. Si murim.

Si eu am cursa mea, si chiar daca ma mai abat cateodata de la ruta, mereu fug de goliciunea sufleteasca, si galopez frenetic spre viitorul lui Edy. Am invatat sa ma mai opresc din cand in cand, sa rasuflu, sa privesc harta vietii mele. Dar voi ajunge castigator, si intentionez sa o fac cat timp mai am vlaga. Vreau sa am ce rememora.
Tu cititorule? De ce anume fugi, si spre ce alergi?

Published with Blogger-droid v1.6.6

Singur

Nu am tendinte egocentriste. Niciodata nu am cautat atentie, dar eu sunt urlet. Am inceput mai devreme sa scriu despre Maratonul omului prin viata, si am sters tot. Dar o voi face in viitorul apropiat. Apoi am scris un email catre persoana pe care o consider un bun amic, chiar daca nu l-am cunoscut niciodata. Am sters tot deoarece nu-mi doresc sa fiu agasant. Si apoi mi-am amintit de ce am pornit in aceasta viata numita blog. Vreau sa ma descarc, vreau sa pot URLA, sa ma pot descarca.
Cititorule daca citesti in continuare, iti multumesc, inseamna ca ma aude cineva si singuratatea nu mai e atat de apasatoare.
Ma simt singur, m-am izolat din proprie vointa pentru a evita ulterioare suferinte. In 32 de ani am fost implicat in 3 relatii si am iubit de tot atatea ori. Doar atat. Nu sunt Don Juan. Sunt un pic mai aratos decat dracul. Dar stiu sa iubesc. Si totusi, de fiecare data a aparut altul. Unul mai bun ca mine. Sunt singur si plang. E lipsa de barbatie plansul? Poate nu sunt barbat, dar mie imi ajunge testosteronul din dotare. Sunt singur si urlu. Imi urlu neputinta de a face mai mult, imi vine sa ma bag intr-o gaura de sarpe, sa nu mai vad, sa nu mai simt nimic. Ma gandesc uneori ca viata de vagabond e mai simpla, cel putin esti invizibil pentru majoritatea trecatorilor. Sunt un nimeni. Claudia, ai spus ca sunt un erou. Repet, un erou e doar un idealist idiot si nimic mai mult. E cel care se uita pe el pentru a face ceva extraordinar. Eu am avut o perioada cand nu m-am gandit decat la mine, am furat, am cersit am facut lucruri de care nu ma simt mandru. NU sunt erou.
Mi-e dor sa ma joc in parul unei femei, sa o simt in brate, sa-i soptesc in ureche, sa-i simt rasuflarea pe gat in timp ce o imbratisez. Stiu cititorule ca sunt patetic. Asta sunt eu.
Sunt singur, sunt patetit, peiorez si divaghez. Nu mai am nimic. Am fost peste tot in scurtul meu periplu prin existenta. Am fost pe culmile respectului, financiarului, iubirii pentru ca apoi a simti mai bine caderea in ghenele societatii.
Cititorule, iarta-ma. Nimeni nu e obligat sa citeasca aberatiile fortuite ale unui logoreic in crize. Daca ai ajuns aici fara sa injuri sau fara sa inchizi acest post, iti MULTUMESC!!!

Published with Blogger-droid v1.6.6

Aripi...

Sa tot fie vreo 15, 20 de ani de atunci cititorule, dar nimic nu-mi poate sterge din memorie aceasta poveste.
De fiecare data, in fiecare dimineata un pic mai calduroasa, mai imbietoare, ieseam sa ma plimb pe strazile oraselului meu natal. Asa era si atunci, o zi minunata de mai, cu pomii infloriti, cu ciresele in parg. Din bratele vantului ce adia usor, scapa un miros dulce de tei. Si eu ma plimbam cititorule, fara griji, fara inhibitii sau prejudecati. Dar vantul era atat de prietenos, incat nu am rezistat. Am sarit cu putere in sus dand puternic din maini si gata... am inceput sa zbor.
Ce frumos e...minunat se vede Lacul Sarat, Dunarea, Baraganul.
Nu aveam nici o grija, doar zburam. Am ajuns deasupra orasului, curios sa vad cum se vede lumea de acolo, de sus. Si asa cocotat pe aripi de vant, zburam. Si am intalnit oamenii. Unii erau atat de micuti incat nu ma puteam abtine din ras. Si vantul radea si ei. Si eu zburam...
Am intalnit si fiinte imense, asemanatoare oamenilor, dar foarte inalte, plesuve, fara aripi si cu liane in loc de maini. Dar nu ma puteau speria, aveam un prieten de nadejde alaturi, vantul voios. E adevarat ca trebuia sa dau putin mai repede din maini, sa nu cumva sa cad printre monstri. Si daca ma strambam putin la ei se speriau...dar asa tare ca indata se transformau in copilasi zglobii, si eu ii luam in spinare sa le arat si lor minunatiile vazute de sus. Chiar ne jucam de-a "v-ati ascunselea" printre nori. Si asa trecea ziua cititorule, si eu cresteam. Si venea seara si cand se facea prea intuneric sa mai pot zbura, cobora o mana din cer sa ma ocroteasca...
Era mama...se facuse dimineata, trebuia sa plec la scoala. Dar nu conteaza, revine ea dimineata mea de mai.

Tu Cititorule? Cand ai zburat ultima data? Cand ti-ai lasat spiritul sa zburde liber printre norisori, cand te-ai abandonat ultima oara vantului prieten?

Published with Blogger-droid v1.6.5