In viata cotidiana ne intalnim frecvent cu un paradox. Acela ca barbatul, este cel care vaneaza, care isi alege femeia pe care si-o doreste alaturi pentru etapa urmatoare a vietii lui. Paradoxul consta in faptul ca desi el se considera un macho, femeia este de fapt adevarata stapana a situatiei. Ea este cea care permite ca toate sa se intample sau ba.
Noi, barbatii, stim foarte bine un lucru. Stim ca femeile sunt predominante pe Terra. Ce credem noi? Noi credem ca putem intra in randul lor, ca intr-o gradina, si alege, pe cea care ne place mai mult. Barbate, sa-ti dau o veste. Nu e adevarat. Deloc.
Femeile, prin simpla lor natura sunt mult mai cerebrale decat noi. Noi, cateodata, nu reusim sa gandim decat cu cureaua, sau ma rog, cu ce avem prin zona respectiva. Ele, dimpotriva, sunt extrem de stabile, si cateodata exagerat de calculate. Ele isi aleg intotdeauna cavalerul lor pe cal alb. Dar fiind atat de inteligente, ne dau impresia ca noi suntem vanatorii. Si noi, instantaneu ne transformam in pauni, si ne impaunam de numa-numa.
Ce viteji suntem noi. Si ne laudam la prieteni. "Uite, frate, o vezi pe aia? E in limba dupa mine. Tine mine, sa vii pe la mine sa-ti dau lectii de agatat." Ei nah. Hai ca ma fac sa rad de unul singur. Tu, "barbate", esti un nimic, esti acolo, pe meterezele curtezaniei, doar pentru ca ea ti-a permis acest lucru. Gandeste-te numai o secunda. Daca ea iti trantea un NU gigantic in fata, tu, ca "barbat adevarat" te intorceai pe calcaie si iti introduceai, si anume, coada intre picioarele tale "macho".
Adevarul e unul singur. Noi, nu stim, nu suntem in stare, sa cucerim o femeie, decat daca ea isi da acceptul tacit.
Pe cealalta parte, femeia, e agresiva cand isi doreste un barbat anume alaturi. Vai si amar de cel vizat, ca sigur nu mai scapa. Si asta dintr-un singur motiv. Pentru ca ea gandeste cu celule cerebrale, iar noi cu cele inghinale. Asta este arma lor suprema, si noi, "paunii", si de data asta suntem tot cei pacaliti. Ne infatuam cu ideea ca este atat de atrasa respectiva domnita, incat este gata sa renunte la orice pentru noi. News-flash, domnilor. Nu suntem decat niste biete papusi cu ate, mereu in mana lor.
Tudor , Claudia , Pandhora , va provoc si va las totodata o leapsa. Cum vedeti voi aceasta relatie interumana, extrem de disputata?
Dar tu Cititorule? Ce parere ai?
....ador stilul tau....:)se stie ca in spatele oricarui barbat se afla o femeie...este adevarat ca in viata, hotararea finala o ia femeia...dar..:)lasa ca aveti si voi partile voastre bune, fara de care am fi mici mici mici....:)
RăspundețiȘtergeremi-as dori ca femeile sa fie atat de lucide cum le vezi tu...dar...te asigur ca nu este chiar asa :)
RăspundețiȘtergerecine alege pe cine?
in mod firesc alegerea porneste de la atractie si asta se intampla cam in acelasi timp si la ea si la el...abia apoi urmeaza pasii care fac ca apropierea sa se definitiveze...
daca nu exista atractie,indragostire reciproca...atunci...da... poti spune ca ea alege sa-i permita sa o cucereasca...lucida fiind...
eu cred ca atat ea cat si el se indragostesc si iubesc...dar cu intensitati diferite...
oamenii sunt diferiti...asa cum au IQ-uri diferite,tot asa intensitatea sentimentelor difera de la un indivit la altul...
raspunsul meu pentru tine e de fapt o poezie a lui Nichita...pe el il iubesc iar poezia ma tulbura pentru frumusetea cu care ea si el se impletesc...
Pe urma ne vedeam din ce în ce mai des.
Eu stateam la o margine-a orei,
tu – la cealalta,
ca doua toarte de amfora.
Numai cuvintele zburau intre noi,
inainte si inapoi.
Virtejul lor putea fi aproape zarit,
si deodata,
îmi lasam un genunchi,
iar cotul mi-infigeam în pãmânt,
numai ca sã privesc iarba-nclinata
de caderea vreunui cuvint,
ca pe sub laba unui leu alergind.
Cuvintele se roteau, se roteau intre noi,
inainte si inapoi,
si cu cât te iubeam mai mult, cu atât
repetau, intr-un virtej aproape vãzut,
structura materiei, de la-nceput.
Inepuizabil ramane acest subiect de discutie... Dar esti de admirat pentru franchete, pentru felul in care expui punctul tau de vedere.
RăspundețiȘtergereCa cititor am desigur o parere, e adevarat ca femeia are acest talent de a crea barbatului impresia ca el e cel care alege, ca el e vanatorul, si nu vanatul...
Dar se pare ca si o mare parte a barbatilor isi dau seama de acest lucru, drept dovada articolul tau.
Cert e ca femeia, atunci cand place un barbat, se ghideaza dupa instinct, prima data. Se autoanalizeaza ce efecte are prezenta lui asupra propriei persoane, iar daca semnalele sunt pozitive, da, va face tot ce ii sta in putere sa ii atraga tot mai mult atentia. Si incepe jocul, asta daca femeia deja simte fiorii indragostirii. Nu e vorba de mult calcul, e mai mult limbaj non-verbal.
Nu generalizez pentru ca sunt si cazuri unde totul pare gandit ca o afacere, la rece... Dar daca exista atractie reciproca, ambii isi vor dori sa faca pasi unul spre altul... Si se tese o viitoare poveste intre doi oameni care se plac. E atat de simplu, sau ar trebui sa fie atat de simplu...!
Zi buna, domnul meu!
Carpe diem...
Maria, iti multumesc pentru compliment, stii atat de bine sa faci pe cineva sa se simta in largul lui...si da ai dreptate, se stie ca in spatele oricarui barbat se afla o femeie puternica (este exact ceea ce spuneam eu de papusa cu fire)...
RăspundețiȘtergerePandhora, pentru ca indragostirea sa aiba loc, trebuie sa ea sa-i dea voie lui sa o descopere, altfel nu se intampla nimic, pentru ca sincer, dar si subiectiv, parerea mea este ca dragoste la prima vedere nu exista...cat despre Nichita, si mie imi place atipicitatea si convingerea cu care si-a scris opera, desi trebuie sa recunosc faptul ca poiezia lui nu este in totalitate accesibila intelegerii mele...oricum iti multumesc pentru poiezie...este foarte potrivita temei de discutie...Multumesc!
Sonia, atunci imi pun intrebarea, oare de ce barbatul este atat de sensibil la nonverbal, dar si mai mult la paraverbal, decat femeia? raspunsul pe care eu l-am gasit a fost lipsa de inteligenta cenusie...ai dreptate, ce simplu ar trebui sa fie, dar din pacate ce mai e simplu in lumea asta? Carpe Diem Sonia...
Ce e simplu pe lumea asta? Simplu e sa nu faci pe cineva sa sufere inutil, incat sa fie pe punctul de a-si pierde echilibrul interior, increderea in el insusi. Simplu e sa nu faci rau. Simplu e sa iubesti.
RăspundețiȘtergereProblema barbatilor foarte sensibili la nonverbal sau paraverbal, cum spui tu, e ca intalnesc persoane ( femei ) mult mai insensibile decat ei.
Nu are a face inteligenta in ecuatia iubirii, preferabil ar fi sa fie amandoi pe aceeasi lungime de unda, sa simta vibratiile lor sufletesti cam la aceeasi intensitate...
Din pacate, multe cupluri descopera tarziu aceste mici diferente, care mai tarziu se adancesc. Iar cel mai putin sensibil il face pe celalalt sa sufere cumplit. Asta nu inseamna ca acolo s-a sfarsit lumea. E doar o lectie, dura, aspra, nemeritata, dar de ajutor pentru cel ce stie ca mai are inca multe de daruit.
Fii increzator in propriile tale forte, ele exista, trebuie doar sa le lasi sa iasa la lumina...
Toate bune, Ionut!
Nimeni nu alege pe nimeni. Exista o clipa in in univers cand cei doi se intalnesc. Atunci timpul alege in locul lor, scanteia destinului aprinde flacara vietii alaturi de un suflet harazit de timp.
RăspundețiȘtergereSonia, intotdeauna trebuie sa se realizeze un echilibru, este o lege a universului...desi e ideal ca echilibrul sa fie realizat intre doi indragostiti pe aceeasi lungime de unda, cum spui si tu, de cele mai multe ori echilibrul se realizeaza intre doi poli, care fiind atat de diferiti, se atrag...
RăspundețiȘtergereCostin multumesc pentru ca ai poposit la mine acasa...poate ai dreptate, poate exista acea clipa in univers, dar sunt putini cei norocosi, cei care vad scanteia, si stiu sa aprinda si sa mentina flacara peste timp...
valabil si pentru el...la randul lui trebuie sa-i permita si ei sa-l descopere...nu crezi? :)
RăspundețiȘtergerePandhora, astfel de cazuri, in acceptiunea mea sunt extrem de rare...:)
RăspundețiȘtergerehmmm...mereu lucid :))
RăspundețiȘtergeresa stii ca leapsa pe care i-am dat-o lui Tudor era si pentru tine... gasesti "provocarea" la mine pe blog: http://pandhoraa.blogspot.com/2011/04/leapsa-celor-6-motive-care-te-fac-sa.html
sigur,nu este obligatorie...dar...poate iti vei aminti intamplari care te-au facut sa zambesti...chiar daca nu sunt 6 :)
bineinteles, daca-i ordin, cu placere :P...glumesc, dar sunt foarte serios cand spun ca sunt onorat de leapsa ta...
RăspundețiȘtergereSe face sefa`...
:P
RăspundețiȘtergereinteresante puncte de vedere aici. iti multumesc , \Ionut pentru onoare.
RăspundețiȘtergeretind sa fiu deacord cu Costin. lasand la o parte jocurile copilaroase in care pot intra doi necunoscuti care incearca sa se "agate", totul depinde de soarta, de mana destinului, de acea clipa care e sau nu e favorabila celor doi. sunt un om care crede in soarta si stiu ca sunt lucruri care se pot intampla chiar si atunci cand par imposibil de realizat.
salutari cu bine!
Tudor, onoarea e de partea mea...poate aveti dreptate, poate vad eu distorsionat astfel de situatii, si nu exclud ca obiectivismul sa nu aiba nici o legatura cu punctul meu de vedere...si eu stiu ca destinul este cel care decide in cele din urma...
RăspundețiȘtergereStiu ca atunci cand se scrie despre iubire.... "multi viteji se arata". Ma amuza, caci viata ne demonstreaza ca nu e chiar asa. Da, poti alege. Si poti determina un om sa te iubeasca la nebunie. Si poate sa fie dragoste la prima vedere sau o dragoste ce creste in timp. Atata timp cat nu aducem suferinta celui de alaturi (prin cuvinte grele, gesturi necontrolate)se poate crea o frumoasa prietenie... care in timp poate deveni o superba si neasteptata poveste de viata si de dragoste.
RăspundețiȘtergereIar destinul, si-l face si omul... Am vazut si un film pe tema asta "Gardienii destinului". ba chiar unul pentru copii "Megamind", care se termia cu replica "Destinul ti-l faci tu".
Asa ca, nu asteptati sa va pice nimic din cer... nici macar dragostea.
Daca nu stii exact ce vrei, cum sa arate viata ta, vei deveni un frustrat. Dumnezeu da, dar nu baga si-n traista. :)
Fericire, zambete, bucurii, magie! Hai sa iubim oamenii cu bune si cu rele, sa invatam de la fiecare sa fim mai buni, mai frumosi, mai umani, sa nu ne complacem intr-o viata monotona.
Claudia, ma bucur sa te revad de fiecare data...foarte bune sfaturile tale, m-as bucura sa stiu ca urmezi si tu aceste linii...
RăspundețiȘtergere