(Co)(n)Stiinta cuplului

Inainte de aparitia divinitatii sub forma materiala chiar, s-a format ideea de cuplu, de pereche, de familie chiar. Aceasta s-a dezvoltat, a evoluat, apoi a involuat, apoi s-a ramificat, mereu capatand semnificatii noi, vesnic venind cu intrebari radicale sau raspunsuri fara intrebari...Dar ce inseamna cuplu, cititorule? Ce inseamna de fapt si cand exista cu adevarat?

Nu voi incepe sa fac o teorie gratuita (sau poate da - tu decizi), nu voi parafraza din codul familiei. M-am intrebat pur si simplu ce aduce cu sine acest cuvant "CUPLU".
Multi spune sa avem un cuplu. Toti ne dorim sa avem o pereche in bratele careia sa ne aruncam. Dar exista asa ceva? Exista cu adevarat "perechea". Sincer cred ca ideea in sine s-a perimat. Acum cuplurile se formeaza mai mult din conventii, fie ele mai mari sau mai mici, dar conventii.

Degeaba spune el, "macho", ca i-a placut cum gandeste ea, ca este o fiinta fina, reusita emotional sau psihic. El nu-si poate dezlipi ochii de pe anumite parti ale ei. Daca privesti mai bine, irisul si-a gasit culcus in decolteu, retina s-a scufundat sub cureaua ei. La fel si ea, "sfioasa", oricat ar sustine ca nu o intereseaza carcasa lui, in acea clipa de start, tot de ceva fizic se leaga. Totul incepe cu instinctul animalic...Atat...Nu cred ca exista altceva la momentul 0.
Sunt de acord ca intr-o pereche, fiecare cauta ceea ce-si doreste de la partener, si fiecare se regaseste sau nu in ceea ce i se ofera. Si banui ca de aici de fapt, poate incepe ideea de "doi". Si incep cei doi sa se cerceteze, sa se smirgheluiasca reciproc, unul mai puternic, altul mai sfios. Si in cazurile fericite, se ajunge la o balansare, la un echilibru echitabil, pentru ca altfel nu ar exista urmarea.
Dar peste timp? Ce se intampla peste timp? pentru stim foarte bine ca la un moment dat, animalitatea, primitivitatea, in cea mai mare parte pur fizica, dispare, sau se cizeleaza, sau poate se atenueaza doar. Cei norocosi, din ce in ce mai putini din pacate, devin prieteni, se accepta cu bunurile si defectele celuilalt, pentru ca bine spunea un intelept odata ca "e usor sa traiesti cu calitatile cuiva, dar foarte greu sa traiesti cu defectele lui".
Se intampla adeseori ca el din in pacate, doar pentru ca se considera barbat, o tine pe ea intr-un glob de sticla, dar nu pentru a o proteja, ci pentru a-si putea scapa palaria in voie, ca doar ce dracu`, el e barbat, el are nevoi...Pai mai cucurigarule, pentru ce ti-a trebuit un cuplu, daca nu stii ce presupune. De ce aduci o virtuala suferinta ei, daca tu te stii tembel? Cateodata si reciproca e valabila, altfel nu ar exista libertatea si egalitatea sexelor, nu? Dar nu despre incornoare vorbim aici, ci despre ce anima un cuplu...
Am spus si sustin, totul incepe de la satisfacerea nevoilor, fie ele de moment sau de viata, fie ele materiale sau spirituale. Si asa incep cei doi sa se descopere, si cu putin noroc sa se si oglindeasca un imaginea celuilalt. Si incep cei doi sa viseze...incep planurile pe termene variate, incep povestile pentru nepotii virtuali. Si totul este bine...Daca nu intervine ceva care sa destabilizeze relatia, asa cum se intampla frecvent in timpurile astea de viteza superluminica a sentimentelor, cuplul evolueaza. Si deja nu mai vorbesc despre planuri, oricum sunt aceleasi pentru amandoi, oricum privirile lor cand se intersecteaza, isi spun tot...Si cuplul evolueaza.

El Tango - Dejate llevar

Si fac pasul...merg in fata divinitatii, in fata autoritatii, pentru ca sunt convinsi ca nimeni si nimic nu le va putea zdruncina relatia, pentru ca ei se iubesc, si au planuri comune, si aspiratii comune, si viitor comun. Cat e de frumos, si cat e de rar cand toate astea ajung si la o finalitate. Si voi presupune, pentru ea si el, pentru ei deja, ca nu exista destabilizatori. Deja au trecut de mult peste jocurile de cuvinte, peste jocurile de incercare al celuilalt, deja increderea este la ea acasa. Si isi gasesc cararea aurie impreuna acum, pentru ca acum nu mai sunt ea si el, ci EL, cuplul.
Si incep planurile lor de odinioara sa capete contur, sa se cizeleze, sa se modifice, pentru ca isi permit asta, acum cand sunt prieteni, nu numai amanti. Se inteleg din priviri, se inteleg chiar din suspine, fara sa se mai priveasca. Deja un murmur spune mai mult decat orice fraza. Sunt un cuplu. EL a invins.
Si-si duccuplul in fiecare zi la un alt nivel, in fiecare zi se redescopera si se bucura pentru orice maruntis, pentru ca ei stiu ca acel maruntis, cu siguranta nu va mai putea reveni, cel putin nu cu aceeasi intensitate.
Din pacate orice poveste are si un sfarsit...Viata are un sfarsit, din pacate...Dar nu inseamna sfarsitul cuplului...nu nu. Cel plecat inspre divinitate, isi priveste perechea, o vegheaza, pentru ca stie foarte bine ca la un moment dat vor fi fericiti din nou!