Masca...cetatean al lumii!

Bun regasit Cititorule! Din coltul meu de lume, prin care bantuiesc, fara sa vad nici macar orizontul, dupa nenumarate tentative de a scrie, iata-ma ca revin, la "confesionalul" meu...
Ce ciudat...cand am inceput sa scriu, aveam foarte clar in minte ceea ce voiam sa spun, dar in secunda urmatoare atingerii tastelor, un burete mi-a sters orice idee din cap...



Azinoapte, reintors de la munca, eram indignat, furios, inlacrimat in inima, insangerat in simtire...dar toate trec...
Acum? Nu stiu ce mi se intampla...mi-am indus o stare de letargie, vreau sa uit, vreau sa-mi amintesc radacinile, sa-mi amintesc umanitatea asa cum era ea candva. Mi-am smuls masca de pe figura...vreau sa respir liber...cel putin pana la momentul cand va trebui sa ma intorc la ea, la masca existentei mele.
Cineva imi spunea acum o bucata de timp, ca toti suntem liberi sa cutreieram, ca toti suntem cetateni ai acestei lumi. Dar de ce sunt atat de sigur ca unul este mai egal decat celalalt? De ce am impresia asta? Sau de fapt, este o impresie, sau doar o constatare? Mi s-a spus acum cateva ore sa fiu mai umil...HaHaHa...mai umil de atat si as fi un pres cu "Welcome" scris pe suflet, mare, in caractere de culori contrastante!
Sunt un amalgam de simtiri, de ganduri, de trairi. Perioada asta de lipsa, mi-a adus multe lucruri...unele minunate, altele frumoase, dar si multe pe care nu le mai vreau niciodata in calea mea...
Stau, privesc in eter si caut. Caut ceva ce-mi lipseste, caut ceva ce nu am avut poate niciodata. Alerg, nu mai zbor, doar alerg si-mi tin respiratia in asteptarea unei adieri de mireasma. Dar stau si ma intreb...ce-mi lipseste? Stiu ce vreau si vizualizez perfect tinta mea, scopul maratonului meu, dar ceva se intampla. Sunt confuzie, sunt amorteala, sunt ratacire...
Sunt o invalmaseala de simtiri, o masca, un cetatean al lumii, un strop intr-un neant, o vocala in ecou!
Carpe Diem Cititorule!