Abominabila Aberatie...

Extrapoleaza-te intr-o lume mirifica a transcendentei izoterice usor si fortuit impermeabila tendintelor imaterialitatii...

luni, 3 octombrie 2011

Dezradacinat...

Recunosc...putin influentat de Pandhora, un pic rascolit de Sonia, am alunecat pe gandurile ce pana acum, desi ma bazaiau ingrozitor, ma lasau sa exist in nemernicia mea...ei bine toate astea s-au schimbat acum, si cum bine spunea cineva foarte drag mie, eu geaman neaos, nelinistit si scormonitor, ma intreb: "E bine ca nu mai sunt in Romania sau e bine ca sunt in alta parte?"



Si crede-ma cititorule, nu am gasit inca raspunsul. Da, recunosc, imi lipseste tara mea, imi lipseste slova natala, imi lipsesc multe. Si da, ma simt linistit sa nu mai vad in fiecare zi figuri crispate, oameni tristi, ingandurati, care au un singur gand: "Ce fac maine?"
Daca ma vei intreba daca e mai bine aici iti voi raspunde: "Da", cu jumatatea din buza superioara. E bine, dar e crunt. Dramele nu mai sunt aceleasi, dar exista, si ma ofuschez ca dracu` cand vorbesc cu cineva din tara, care-mi spune banuitor: "Lasa, ca tu o duci bine acolo". Ce stii tu? Ma vezi tu zilnic? Vezi cat ma odihnesc? Vezi cat ma framant?. Raspunsul e foarte clar: "NU"...Tu stii doar sa imi povestesti de ale tale, sa-mi spui ca-ti e greu, dar pe mine nu ma intrebi daca sunt impacat cu sufletul meu. Te opresti numai la a judeca, si nimeni si nimic nu te va putea misca din credinta ta ca aici covrigarii intregi stau in cozile cainilor.
Recunosc, nu as fi vrut sa plec din tara, recunosc de asemenea ca acum nu m-as intoarce pentru ca nimic nu ma mai astepta acolo. Este subiectiv sa spun ca am fost fortat sa plec, dar e cat se poate de adevarat. Am fost fortat de propria constiinta, de iubirea pe care o am in suflet, de setea de a fi tata. Dar ce stii tu?

Offf...trebuie sa ma opresc, nu vreau sa ma transform intr-un judecator al altora, pentru ca nu-mi e firea asta...
Stau in schimb si-l intreb pe prietenul meu palmierul, de ce? De ce ma simt asa? De ce as vrea sa ma rup in doua, sa fiu si acolo si aici?
In fiecare zi sunt spectatorul fortat al lucrurilor fortuite. In fiecare zi vad cum putin din mine moare, cum esenta mea se dilueaza, si toate astea pentru ca trebuie, in nici un caz pentru ca vreau...

2 comentarii:

  1. se numeste dezradacinare...si nu se vindeca niciodata....
    dar...cu rabdare si pamant bun vei prinde din nou radacini...
    >:D<

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...