(Co)(n)Stiinta cuplului

Inainte de aparitia divinitatii sub forma materiala chiar, s-a format ideea de cuplu, de pereche, de familie chiar. Aceasta s-a dezvoltat, a evoluat, apoi a involuat, apoi s-a ramificat, mereu capatand semnificatii noi, vesnic venind cu intrebari radicale sau raspunsuri fara intrebari...Dar ce inseamna cuplu, cititorule? Ce inseamna de fapt si cand exista cu adevarat?

Prietenie neconditionata

Deunazi am avut cateva momente de ragaz si m-am hotarat sa fac o vizita. O vizita care din motive absolut neimportante a fost amanata de prea multe ori. Am plecat sa ma intalnesc cu amica mea de suflet. Cu marea.



M-am imbracat adecvat gerului de afara (in coltul asta de lume e ger la +5grade), si am plecat hotarat sa-mi cer scuze pentru absenta indelungata.
Am admirat in drum palmierul meu favorit, am tras aer adanc in piept, si m-am infatisat ei cititorule. Eram convins ca ma va certa dar m-am inselat. Cum m-a vazut m-a mangaiat cu o adiere. Acea adiere pe care am simtit-o ori de cate ori aveam nevoie de o mangaiere. M-am linistit si m-am asezat cu grja pe darurile ei. Vezi tu cititorule, ea se joaca cateodata furand. Nu ia lucruri importante, si intotdeauna le inapoiaza. Le ofera celor care vin la ea, sub forma de nisip. Asta face ea. Ofera. Si nu se preface. E total lipsita de ipocrizie.
Cand vrea sa-ti faca rau te ia, fara avertizari fara o clipa de reflectie. Pur si simplu te ascunde in inima ei. Cu prietena mea cititorule, trebuie sa fii atent. Daca o singura clipa esti distrat si nu o asculti, ea te plesneste.
Dar nu asta e important acum. Eram nerabdator sa-i povestesc verzi si uscate, si ea s-a asezat la picioarele mele sa ma asculte.
Si am inceput sa strig, iar ea imi asculta gandurile. Din cand in cand ma mangaia, cand pe crestet cu cate o adiere, cand pe picioare cu cate un val. O simteam in sufletul si gandurile mele. Ea ma linistea.
Dupa ce m-am descarcat, pentru ca vezi tu cititorule, marea este cel mai bun confident, am inceput sa ma joc cu ea. Eu ii aruncam pietricele si ea imi daruia serenitate.


Dar deodata o aud urland, vuind, agitandu-se. S-a enervat si a inceput sa strige si sa se ridice catre fratele ei, Cerul. Atunci mi-am ridicat ochii spre neant si am inteles razvratirea prietenei mele. Venea furtuna.



Politicos, i-am multumit pentru avertizare si cu promisiunea reintoarcerii negresite, mi-am luat ramas bun, am inspirat adanc pentru a lua cu mine un pic din parfumul ei sarat, si am plecat inapoi spre realitate.
Cititorule, ea e cea mai buna prietena a mea, si daca vei dori iti voi povesti odata despre zilele in care ea, imbracata in costum de baie, imi provoca veselie prin glumele facute trecatorilor nepasatori.


Te salut cititorule, iti transmit un salut de la Marea mea, pentru ca i-am povestit si despre tine, si iti las un mesaj de la prietena mea: CARPE DIEM