Si, ca mai toti bipezii, fiind in continua cautare a unor raspunsuri, mi-am replicat: Pentru a avea pe cine ura...pentru a avea pe cine iubi! Pentru a fi sigur ca la momentul oportun, voi avea pe cine distruge...Eu sunt egocentric, ma gandesc doar la mine, nu vreau sa fericesc sau sa nefericesc pe nimeni altcineva!
Pentru ca esti perfectibil!
RăspundețiȘtergereDaca am fi perfecti ne-am plictisi si am plictisi si pe altii!
(Gresisem ceva de aceea am sters raspunsul anterior)
Te salut, man!
RăspundețiȘtergereFiecare este asa cum este datoritaȘ
genelor
educatiei
autoeducatiei
mediului social (anturaj)
constiintei de sine, sau nu...
mai putem adauga cate ceva.
Important este ca sapiensul sa se simta bine in pielea lui.
Melly spunea ca suntem perfectibili.
Io zic ca nu. Doar tindem spre perfectiune, insa acea perfectiune are tot atatea definitii, cati indivizi sunt pe planeta.
Toate cele bune, man!
Da'... cum eşti?
RăspundețiȘtergere:)
asa sa fie oare?
RăspundețiȘtergereMelly...din pacate am ajuns la concluzia ca ajungem sa pictisim pe altii, exact pentru felul in care suntem...perfectibili suntem, dar niciodata nu vom ajunge la perfectiune...
RăspundețiȘtergereAndrei...Ave!
RăspundețiȘtergereSuma caracteristicilor "eului", fiecaruia dintre noi este compusa din multe, foarte multe caracteristici. Asa cum am spus, perfectibilitate se poate, perfectiune nu, dar perfectionarea este este un deziderat pe care nu cred ca exista cineva care sa nu si-l doreasca...
Blue...cum sunt? Ma consider un om normal intr-o lume anormala...deci te intreb: Cum sunt? :P
RăspundețiȘtergerePandhora...te asigur ca asa este...nu vreau sa deranjez, sa distrug pe nimeni altcineva in afara de mine!
RăspundețiȘtergereCarpe Diem,
RăspundețiȘtergerete cunosc eu ca să pot răspunde la întrebarea ta?
Nu.
Dar pot subscrie la spusele tale, fiindcă, în felul nostru, toţi cei de pe aici suntem aşa: normali într-o lume anormală. Deşi afirmaţia e oarecum ilogică în contextul în care, până la un punct, noi suntem lumea.
Ştiu că eşti un om încercat de viaţă, că ea te-a lovit destul de mult şi că ţi-a lăsat cicatrici care încă sângerează.
Mai ştiu că ai aspiraţia spre mai bine, spre frumos, spre iubire.
Iar din ultimele postări, am impresia că te bate gândul să dai bir cu fugiţii, deşi am convingerea că, împotriva oricăror afirmaţii sau aparenţe, eşti mai puternic de atât.
Cam aşa te "văd" eu.
:)
Blue...multumesc...ai dreptate...si eu inca ma mai consider mai puternic decat afirmatiile sau insinuarile exprimate in cuvintele mele...
RăspundețiȘtergereSunt de acord cu tine pana la un anumit unct in ceea ce priveste faptul ca "noi suntem lumea"...noi suntem niste stropi, si numai prin simpla prezenta a pestritimii personajelor ce compun aceasta "lume", ne face pe noi sa ne consideram "normali"...dar ce e normalitatea?...transform definitia lui Andrei asupra perfectiunii, si o extrapolez si asupra normalitatii...normalitatea are tot atatea definitii cati indivizi sunt pe planeta...
Păi, şi noi suntem o parte din ea. Şi dacă lumea asta vine ca un tăvălug şi prea să ne şteargă principiile, atunci, prin alegerile noastre şi noi o influenţăm pe ea.
RăspundețiȘtergereTrebuie să învăţăm să supravieţuim fără a ne pierde principiile.
Cred că aici e secretul. Puterea noastră stă în forţa cu care ne păstrăm puritatea şi verticalitatea, menţinându-ne principiile, în pofida oricăror presiuni din afară.
Blue...inca un secret?...puterea nostra sta sa fie incercata de multe intemperii existentiale...dar victoria propriilor principii asupra putrziciunii zilelor noastre, atunci am catigat o bucatica de libertate a spiritului nostru...
RăspundețiȘtergere