Anorexica autostima s-a risipit, umila stare de multumire se disipa in fiecare clipa tot mai mult, timidul spirit liber de invingator s-a declarat KO...
Poate voi disparea, poate nu...poate ma voi rataci, fara sa-mi doresc sa ma mai regasesc...
Stiu ca nimeni nu va plange, nimeni nu va regreta, pentru ca nu e nimic de regretat...
Sunt fericit cu toate alegerile mele trecute si prezente, multumesc divinitatii pentru tot ce mi-a oferit...
Acum privesc in jos si nu vad fundul, privesc in sus si cerul este negru, iar peretii din ce in ce mai stramti, tot mai apasatori...dar un lucru estecert, o directie voi alege, si nu sunt las, si nici calea cea usoara nu o voi alege (inca nu stiu daca pentru ca sunt las, sau doar curajos)...
Sunt confuz, ma zbat intre himere, ma lovesc puternic de propriile principii, imi izbesc teasta de propriile iubiri, si stau si ma gandesc:
"Cine e mai cretin? Tu sau ei?"
Nu ştiu exact de ce, dar parcă am trecut şi eu prin ceva asemănător. Era o scindare între ceea ce năzuia sufletul meu şi ceea ce lumea considera ca fiind moral şi onest.
RăspundețiȘtergereE posibil să greşesc în impresia mea legată de situaţia în care te afli şi-mi cer scuze dacă bat câmpii. Dar dacă am nimerit-o, atunci cunosc amarnica trăire pe care o traversezi. Mintea e influenţată de ceva ce funcţionează ca o frână, iar sufletul tânjeşte şi conştiinţa ta pare că se rupe între ele. Poate de aceea se spune că trebuie să ne coborâm mintea în inimă, să le armonizăm.
Nu-s în măsură să dau sfaturi, dar singurul lucru pe care ţi-l mai post spune este dictonul pe care eu îl aplic şi care e cunoscut din medicină: primo non nocere. Mai întâi de orice, nu face rău. Celorlalţi şi ţie. Şi de aici...alegerea poate deveni mai uşoară sau nu. Pentrumine n-a fost niciodată uşoară.
Îţi ţin pumnii. Fie ca alegerile tale să-ţi aducă starea de bine şi împlinire pe care o doreşti.
PS Ţi-am răspuns şi la postarea precedentă.
nu trebuie sa renunti la ceea ce e cu adevarat important pentru tine...e tare greu cand astepti ca acel "ceva" mult dorit sa se intample si asta intarzie...nu te pierde in durere Ionut >:D<
RăspundețiȘtergereuneori tu. alteori ei.
RăspundețiȘtergeredacă reuşeşti să-ţi dai seama când sunt ei şi când eşti tu, atunci îţi împaci conştiinţa - singura pe care nu trebuie să o minţi niciodată!
Blue...dezradacinarea, umilinta si umilirile...ele sunt cele mai frecvente trairi pe care le experimentez...din pacate nici alegerile mele nu ma fac multumit, sa nu pomenesc de fericire...singura multumire e ca acele alegeri pe care ma simt oarecum obligat sa le fac, multumesc sau aproape ca fericesc, as indrazni sa spun, pe altcineva, intotdeauna pe altcineva...
RăspundețiȘtergerePandhora...sunt de mult ratacit, si bajbai prin intuneric, cautand solutia...sper sa o si pot gasi la un moment dat...
RăspundețiȘtergereAnastasia...tot timpul eu, niciodata ei...sunt sigur de asta, pentru ca nu sunt in gradul de a pronunta sentinte asupra altora...cat despre constiinta mea, sunt impacat cu ea, dar din pacate doar cu constiinta, nu si cu mine in totalitate...
RăspundețiȘtergere