Contradictii, discutii, neconcordante

Cum sunt mereu singur, chiar si in mijlocul multimii, am mereu timp sa vorbesc propriei persoane. Recunosc, de cele mai multe ori banalitati, doar pentru ca sunt egocentric si-mi place sa ma aud gandind. Ieri insa, a fost altceva.
Ieri m-am rastit la mine...LASULEEEE...asa mi-am auzit la unison inima si creierul. "De ce nu-ti aduci finalul lui 2012 langa tine, acum?". Sunt nebun in crize, stiu...Dar e dureros, as fi preferat sa fiu epileptic, cel putin nu simteam crizele, ajungeam la inconstienta. Gandurile imi inunda corpul, acum stiu ce simt dadaistii. Ma sufoc in propria existenta. Vreau sa ma dedublez, sa rad de mine, de prostia, lasitatea mea.
Un prieten drag, poate singurul din viata reala pe care il am, mi-a spus, dupa ce a citit cate ceva pe aici, ca sunt prea multe ganduri negative. Ar trebui sa-mi schimb optica, puterea gandului fiind fenomenala. Iti multumesc Florine, stiu ca ai dreptate dar...aici e viata mea asa cum o vad eu. Pe timpuri gandeam pozitiv, si totul era roz. Pacat ca tot ce am construit, s-a prabusit ca un castel de nisip.
Si atunci ma gandesc...nu e mai bine sa ma scutesc de mine? Nu e mai indicat sa termin eu ce Dumnezeu a dat? Poate da, dar sunt prea las. Trebuie sa ma impac cu mine, pana in momentul in care ma voi putea lua prin surprindere, si ma voi suprima.
As vrea sa spun adio, dar nu ma lasa Gigel, neuronul meu singuratic...dar poate intr-o zi voi disparea, si poate, sper ca se va gasi cineva sa-mi lase o floare, sa nu mai fiu singur...

Published with Blogger-droid v1.6.7