Abominabila Aberatie...

Extrapoleaza-te intr-o lume mirifica a transcendentei izoterice usor si fortuit impermeabila tendintelor imaterialitatii...

joi, 24 februarie 2011

Contradictii, discutii, neconcordante



Cum sunt mereu singur, chiar si in mijlocul multimii, am mereu timp sa vorbesc propriei persoane. Recunosc, de cele mai multe ori banalitati, doar pentru ca sunt egocentric si-mi place sa ma aud gandind. Ieri insa, a fost altceva.
Ieri m-am rastit la mine...LASULEEEE...asa mi-am auzit la unison inima si creierul. "De ce nu-ti aduci finalul lui 2012 langa tine, acum?". Sunt nebun in crize, stiu...Dar e dureros, as fi preferat sa fiu epileptic, cel putin nu simteam crizele, ajungeam la inconstienta. Gandurile imi inunda corpul, acum stiu ce simt dadaistii. Ma sufoc in propria existenta. Vreau sa ma dedublez, sa rad de mine, de prostia, lasitatea mea.
Un prieten drag, poate singurul din viata reala pe care il am, mi-a spus, dupa ce a citit cate ceva pe aici, ca sunt prea multe ganduri negative. Ar trebui sa-mi schimb optica, puterea gandului fiind fenomenala. Iti multumesc Florine, stiu ca ai dreptate dar...aici e viata mea asa cum o vad eu. Pe timpuri gandeam pozitiv, si totul era roz. Pacat ca tot ce am construit, s-a prabusit ca un castel de nisip.
Si atunci ma gandesc...nu e mai bine sa ma scutesc de mine? Nu e mai indicat sa termin eu ce Dumnezeu a dat? Poate da, dar sunt prea las. Trebuie sa ma impac cu mine, pana in momentul in care ma voi putea lua prin surprindere, si ma voi suprima.
As vrea sa spun adio, dar nu ma lasa Gigel, neuronul meu singuratic...dar poate intr-o zi voi disparea, si poate, sper ca se va gasi cineva sa-mi lase o floare, sa nu mai fiu singur...
Published with Blogger-droid v1.6.7

8 comentarii:

  1. nu esti las...esti intelept pentru ca nu termini tu ce a inceput Dumnezeu...
    stiu ca orice ti-as spune tu ai percepe doar ca simple cuvinte...in tine e un vesnic carusel al de ce-urilor...
    de ce mi se intampla asta...de ce nu ma mai iubeste?de ce continui sa o iubesc?de ce...de ce...de ce...
    intr-o buna zi o sa ametesti...o sa cazi si apoi o sa te ridici...
    mi-ar placea sa vorbim peste 2 ani...si atunci o sa-mi spui cat de departe in adancul tau au ramas de ce-urile...
    nu ofer flori barbatilor dar mi-ar placea sa-ti ofer o imbratisare pe care sa o pastrezi >:D<

    RăspundețiȘtergere
  2. Am citit una-alta pe aici şi am ajuns la concluzia că eşti un fel de "frate" al meu, în ale suferinţei. Deşi, se pare că tu ai păţit-o mai nasol decât mine.
    Oricum ar fi, păstrează-ţi viaţa.
    Eu abia acum vreo lună am renunţat la somniferele din poşetă. Le spuneam "licurici", pentru că mă gândeam că atunci când le voi lua, voi vedea luminiţa de la capătul tunelului.
    Apoi, cineva mi-a spus: gândeşte-te că dacă faci asta ai ieşit din joc înainte să rezolvi problema şi te condamni să retrăieşti situaţia într-o altă viaţă, până vei reuşi să înveţi ceea ce se presupune că ar trebui să înveţi din asta.
    Şi atunci mi-am zis: probabil că e o lecţie despre curaj şi încredere. Trebuie să am încredere în Dumnezeu, în viaţă, în şansă. Oricum, aş fi făcut orice, numai să nu fiu nevoită să repet experienţa. A fost prea dureros ca s-o pot relua.
    Aşa că am aruncat somniferele.

    RăspundețiȘtergere
  3. Neuronul Gigel.. ma simt vinovata cu postarea mea cu visul spulberat... parca toate ma strang nimic. nimic nu-mi merge. viata mea sentimentala, nu exista. profesional sunt intr-un moment in care ma las purtata de val, sunt in mainile lui D-zeu, nu mai am putere sa lupt, sa sper, sa-mi doresc.

    ti-am mai zis... gandeste-te la Edy! nu uita nicio secunda asta! ai pentru cine trai. :) un copil este totul...viitor speranta dragoste!

    oate cele bune sa se adune!

    RăspundețiȘtergere
  4. .....sunt suparata...cand te-am intalnit am simtit ca esti o persoana demna de toata aprecierea...acum...simt ca intalnesc aici un om las..un om care isi plange de mila,un om care nu mai vrea sa lupte...astept inca de la inceput sa vad putin optimism la tine...dar tu nu vrei asta..si atunci de ce sa mai sper?am mai spus ca subconstientul lucreaza neincetat...dozeaza-l cu optimism doar....ma tem ca asta este ultima data cand vin aici....toate cele bune iti doresc...si asta. sincer!...esti deosebit, sa nu uiti asta!!!

    RăspundețiȘtergere
  5. Pandhora, iti multumesc...si da, ai dreptate, lasitate ar fi sa renunt, sa aleg cel mai usor lucru de facut...iti multumesc
    Blue spirit, bine ai venit pe aici, si sper sa revii...din fericire, a fost doar un moment, ceva trecator...nimic si nimeni pe lumea asta nu merita un asemenea gest...
    Clau, neuronul Gigel e singur si ingandurat de multi ani...tu nu ai nici o vina...incearca sa nu-ti pierzi speranra si mai ales increderea...pupicei...

    RăspundețiȘtergere
  6. Blue Freedom...scuze scuze scuze...te-am rebotezat fara intentie...:D

    RăspundețiȘtergere
  7. Maria, in psihologia managementului resurselor umane, critica ta se incadreaza in procedeul "tine, tranteste, ridica"...de obicei e foarte bine de folosit pentru a critica, incat nu lasa un gust complet amar...
    daca as spune ca nu-mi pare rau de aceasta decizie a ta, as fi ipocrit...intotdeauna mi-au facut placere comentariile tale...dar oricat de rau mi-ar parea, nu imi pot sacrifica principiile, nu mai vreau...a fost un moment de slabiciune, menit a-mi dezamorsa angoasele acumulate...optimismul si echilibrul psihic, intotdeauna vor exista, pentru ca eu voi ajunge acolo unde vreau...
    imi pare rau doar de faptul ca m-am deschis, m-am descarcat, pentru a putea continua...asta e Maria...sper totusi ca vei mai reveni...

    RăspundețiȘtergere
  8. impaca-te cu tine. fii sincer, povesteste-ti greselile si zambeste la prostiile pe care le-ai facut. apoi aduna-te, ia-ti inima in dinti, da-ti si doua palme daca e nevoie si priveste dincolo de greutati. mai devreme sau mai tarziu, tot raul va fi spre bine! curaj. ia-te de zambet si fii optimist!

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...