Abominabila Aberatie...

Extrapoleaza-te intr-o lume mirifica a transcendentei izoterice usor si fortuit impermeabila tendintelor imaterialitatii...

luni, 3 ianuarie 2011

In oglinda




Azi dimineata m-am privit in oglinda, asa cum fac in fiecare dimineata de cand am inceput sa percep imaginea ca fiind a mea. Mi-am adus aminte ca pierdem circa 20 de ani privindu-ne.
Dar azi a fost diferit. Nu numai ca m-am privit, dar m-am si vazut. M-a speriat imaginea infatisata. Asta ma face sa ma afund in autocritica, lucru care pentru orice fiinta bipeda este aproape tabu. De ce ne e teama sa fim autocritici? E mai usor sa vedem defectele si esecurile altora decat sa ne autoevaluam. Cand te-ai privit ultima data cititorule? dar intr-adevar privit, mai in profunzime, dincolo de carcasa corpului cu toate frumusetile sau hidoseniile lui. Ei bine eu am reusit, desi recunosc plin de rusine ca mi-a trebuit ceva sa trec peste infatuare.

Am descoperit ceva ce m-a socat. Cel din oglinda incearca sa fie pe placul celor din jur, sa renunte la principii doar pentru a reveni in avantaj pe aceasta lume. Nu este capabil sa fie consecvent in credinta lui, incearca sa devina rechinul, masculul alpha, tot ceea ce crede ca-i va aduce un pic de liniste, siguranta, avantaj asupra inconjuratorului.
Dar nu sunt eu ala, nu nu. Sau sunt? Sunt confuz. Vreau sa ma intind in pat, sa adorm in indolenta, sa ma trezesc azidimineata si sa-l vad in oglinda pe acela pe care-l cunosc de 30 de ani. Personajul pe care mi-l amintesc, este altruist, saritor, gata sa renunte la tot pentru a-si ajuta aproapele.


De ce ne schimba viata, de ce societatea ne face sa devenim ireversibil hiene, sa uitam de iubirea de aproape si sa retinem ca just doar sentimentul de arivism pe planuri diverse. Nu vreau sa am de-a facem cu o astfel de fiinta. Vreau sa fiu OM. Im doresc sa gasesc in argintul oglinzii nobilitatea elementului chimic, sau macar sa pot alege ceea ce vad.

Gata! M-am decis. Voi combina legea talionului cu intorsul obrazului. Desi pare doar un nonsens, pentru mine este singura varianta. Raspunde cu aceeasi moneda cititorule, nu te lasa calcat de autocompresorul societatii, fii hiena daca e cazul, dar nu exagera pentru ca umanitatea depinde de noi si consapevolenta trairilor noastre efemere.

Si orice faci, oriune si in fata oricui esti, nu uita ... CARPE DIEM.
Publicat cu Blogger-droid v1.6.5
Published with Blogger-droid v1.6.5

9 comentarii:

  1. ...mi-ai dat un motiv de meditatie...hmmmm..asta este bine..felicitari!!

    RăspundețiȘtergere
  2. multumesc Maria ... meditatia este o reactie care pentru mine e mult mai mult decat aducatoare de multumire ... continua sa reactionezi

    RăspundețiȘtergere
  3. Da... te roooog, fii OM. ajuta... fii inger pentru o ora, o zi, un an. un zambet daruit, o imbratisare, o incurajare, 1 euro pentru salavarea zambetului unui copil, orice... dar daruieste.

    sufletul tau iti va multumi si te va purta pe drumurile corecte ale vietii.

    incearca si spune-mi cum e!

    zambete si bucurii si magie! (deviza mea)

    RăspundețiȘtergere
  4. eu zic ca e gresita ecuatia
    nu crezi ca zambete si bucurie = magie?
    pe mine m-a prins oricum:D

    RăspundețiȘtergere
  5. Tudor eu aceasta ecuatie nu o pot rezolva... rezultatul e corect, dar deocamdata pentru mine e o ecuatie cu doua necunoscute.
    DoarEu, ai dreptate, asta sunt oricum, di daca pana la acest moment nu am reusit sa devin rechin, ma indoiesc de reusita pe viitor.

    RăspundețiȘtergere
  6. Nu stiu daca as mai vrea sa fiu OM, ca evaluand ce a facut specia sta pe planeta, .... cred k nu mai meritam 100 de ani de supravietuire pe terra,
    suntem SINGURA specie ce a distrus TOTAL echilibrul cu natura, nu respectam nimic din ce e in jurul nostu si exploatam orice fara pic de respect pentru "subiectul" studiat, sacrificat, recoltat, defrisat, etc.
    Ca parere ar trebui sa facem diferenta intre artificiile create de societate pentru a ne domina, si adevaratele lucruri frumoase si demne de admirat ce sunt afisate de natura. Cred ca ar trebui sa ne gandim umpic si atunci cand punem mana pe o caserola de carne de pui cu ce scop s-a "creat" aceasta fiinta, cum a crescut, cum a fost sacrificata si sigur, atunci cand o consumam daca preluam si groaza, teroarea din ultima clipa a ei de viata odata cu colesterolul si antibioticele din carnea ei.....
    in rest domnule sa stii ca sunt cuvinte marete in acest blog ce ar trebui cu seriozitate sa le analizam....

    RăspundețiȘtergere
  7. multumesc Florin...sper sa te vad mai activ desi stiu cat esti de rezervat..daca ar fi nai multi ca tine ar fi o lume mai buna...oeicum se vede ca zilnic igi castigi existenta de pe urma carnii de pui. oeicum mi-ai adus aminte de o experienta comuna pe care idata o voi picta...

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...