Portia de fericire

Nu am crezut pana acum. Eram sigur de fapt Cititorule ca un platou nu te poate face fericit.
Iata ca acum ajung sa vad efecte extraordinare.
Intra deseori in restaurantul in care lucrez oameni abatuti, singuri, care au problemele, necazurile, nevoile lor. Se aseaza, rasfoiesc meniul, fara sa priceapa nimic, si cu teama cheama chelnerul. Dupa o scurta istorisire a meniului, care bineinteles se loveste de un zid de neincredere, se aud trei cuvinte care intotdeauna sunt un catalizator al miracolului: "Sa aleaga bucatarii".
Si asta declanseaza vraja. O avalansa de gusturi noi, contradictorii, care se bat, se acumuleaza pe papilele profanului in bucataria japoneza.
Dupa un scurt gust sarat al algelor wakame, se trece la inventii, intotdeauna inexistente in meniu, dar cu efecte extraordinare asupra celui care nu stia la inceput in ce calatorie porneste.
Platou dupa platou, minunatie dupa minunatie, se trece prin sushi, sashimi, gratare de teriyaki, avalansa de picanterie, dulce acrisor, inundatii repetate ale inimii pana atunci chircite de teama necunoscutului.
Si cu fiecare platou, zambetul isi face loc pe fata de acum mai relaxata a oaspetelui nostru. Placerea pe care o resimte se vede, se emana precum aburul din apa marii, se ridica de la masa lui, vine langa noi, si incepe sa absoarba din priviri minunatiile ce i se astern in fata ochilor, platourile in plina constructie, acelea care ii vor aduce fericirea in suflet in urmatoarele momente. Se aseaza la bar, si asta e primul semn. Cere informatii despre ceea ce a gustat pana atunci, si asta e al doilea semn. Dar ultimul semn al fericirii, cel ce-mi aduce si mie bucurie, se lasa asteptat cititorule. Dar nu-i nimic.
Dupa ce necredinciosul absoarbe toate creatiile ce i se aseaza pe pleoape, dupa ce soarbe a satisfatie un pic de sake fierbinte, apare apogeul.
Si aproape intotdeauna acesta are dimensiuni de Goliat. I se astern in fata minuni de toate felurile, culorile vii inunda cerebelul, infamul wasabi isi emana puternica aroma, care pentru cinci secunde te face sa prinzi flacari, urmat de alte culori, gusturi, linistitorul ghimbir care curata papilele precum avalansele ce se astern pe piscuri cand se linistesc. Si totul se repeta, se repeta cu fiecare nou gust, pana cand apare ultimul semn al fericirii noului nostru prieten, pentru ca la acest moment ne-a povestit deja despre problemele lui, s-a descarcat de bolovanii grei ce-i striveau spiritul la inceputul incursiunii in necunoscut.
Precum in vechile arene, precum in Colosseum, un deget apare dupa o lupta grea. Are doar doua variante acest deget, cititorule. Ori se lasa afectat de gravitatie si toata magia se ruineaza, ori se inalta spre neant si magia e completa.
Fara exceptie, neantul este impuns de degetul noului nostru amic. A fost al treilea semn cititorule.
Zambetul, bucuria de a trai clipa, fericirea fiintei se arata. Cad multumiri si asigurari de revenire pentru o experienta mult mai profunda.
Asta ma fericeste si pe mine cititorule, sa ofer prin munca mea bucurie, siguranta si zambete.