Abominabila Aberatie...

Extrapoleaza-te intr-o lume mirifica a transcendentei izoterice usor si fortuit impermeabila tendintelor imaterialitatii...

joi, 13 ianuarie 2011

Povestea unei umbre



Nu imi doresc sa modific absolut nimic din istorisirea atat de bine retinuta de autorul ei.
Este adevarat, totul a inceput cand sotia mea a plecat in Italia la munca. Ramas parinte singur, si mama surogat si tata pentru baietelul meu, zilele erau crancene si noptile nu se mai terminau. Doar serile alergau, imbratisat de dragostea baietelului meu, si alinat de conversatiile cu iubirea vietii mele.
Am hotarat la un moment dat sa-i fac un dar baietelului meu: pe mama lui, pentru ca s topea fara ea. Avea atunci doi anisori si era pierdut, avea un singur parinte si plangea cu hainele mamei lui in brate. Am lasat totul in urma, si am inceput sa-mi caut slujba prin internet, acolo, in Italia. Divinitatea mi-a zambit si intr-o saptamana am cunoscut un italian care voia sa-si extinda afacerea in Romania si venea la un targ din Bucuresti. Ne-am intalnit, i-am prezentat planul de dezvoltare alcatuit de mine si i-a placut. Era totul pregatit. Am plecat cu Edy (baietelul meu) in Italia. Eram fericit ca dupa patru luni departe de jumatatea mea, o voi putea strange in sfarsit in brate. Si asta am facut.
Din pacate jumatatea mea nu mai era, in schimbul ei am intalnit un corp rece, un strain, care nu ma mai vedea.
Femeia careia ii fusesem fidel se aruncase in bratele unui italian de 58 de ani. Nu am aflat pe loc, ci doar la vreo trei saptamani dupa sosirea mea. Eu chiar daca nu-mi rrcunosteam sotia, eram fericit ca o pot privi de aproape, si mai ales ca Edy era din nou copil, din nou fericit, din nou jucaus.
Am aflat fara sa-mi doresc de relatia incipienta, dar am spus ca nu e nimic, am discutat si parea ca totul se va indrepta...munca mea mergea extraordinar de bine, foarte rapid incepeam sa-mi castig respectul angajatorului, si apoi a venit cutremurul. La cinci saptamani dupa sosire, iubirea mea m-a dat afara din casa...mi-a spus ca-i fac scarba, ca nu sunt barbat. Ea avea deja ceea ce eu nu mai reusisem sa-i ofer in ultimul an...siguranta financiara.
Si asa m-am trezit in strada in Bologna, singur, fara posibilitatea de a ma mai duce la servici, pentru ca nimeni nu te accepta dupa ce dormi pe strazi.
Am pierdut tot. Toata averea mea era o geaca de toamna.
Trebuia sa ma intorc in tara. Dar eram vagabond, o umbra, mancam din gunoaie si formeam prin gara iepureste cu frica carabinierilor. Ma duceam sa-mi vad baietelul de la departare sa nu cumva sa ma vada si sa inceapa sa planga.
Am facut orice am putut pentru supravietuire cam doua luni, timp in care imi indesam in incaltaminte monede obtinute, pentru biletul de intoarcere la normalitate.
Am ajuns in tara. Aici toti ma uitasera, nimeni nu voia sa ma ajute. Un singur om a fost OM cu mine. Multumesc Florin.
Si cu durerea de a fi departe de baietelul meu si de dragostea vietii mele, la care as fi alergat daca m-ar fi chemat, am incercat sa revin la normalitate. Dar in afara de cateva munci ziliere prin depozite de materiale de constructii si de dat zapada, nu se gasea nimic. Si astfel nu as fi putut sa-mi mai vad baietelul niciodata.
Am luat o alta decizie. Plec din nou in Italia. Acum nu mai venea iarna, nu-mi mai era frica de ger, era aproape vara. M-am suit in autobuz si am plecat. Nu aveam nimic sigur, aveam 2euro in buzunar dupa platirea biletului, dar nimeni si nimic nu ma putea opri sa-mi revad baietelul.
Divinitatea mi-a suras, si mama mea, imediat dupa plecarea mea a luat legatura cu niste vechi colege de servici, plecate si ele de cativa ani. Cand am ajuns in Italia, aflasem deja de la mama mea ca amicele ei ma asteapta.
Am avut noroc, nu trebuia sa mai stau pe strazi. Mi-am cautat de munca, zilnic, de dimineata pana seara, si am gasit. Aici la restaurantul japonez. Incrt incet incep sa-mi revin financiar, am reusit sa inchiriez un apartament, sa-mi iau si parintii langa mine oentru a nu-i mai lasa sa se chinuie in tara.
Nu am reusit inca sa ajung sa-mi vad baietelul, dar am reusit sa vorbesc cu el. Nu ma mai cunoaste. E normal, avea 2 ani jumatate cand l-am vazut ultima data si acum are 4 ani si 3 luni. Vorbeste cu un strain. Dar incet incet voi ajunge si la el, si incet incet va creste di va judeca singur situatia.
Acum tot ce fac, fac doar pentru el. Imi voi reveni financiar, si pana in 2015 voi avea afacerea mea aici in Italia, pe care sa o dezvolt pentru viitorul lui.
Cu sotia mea nu vorbesc, desi o iubesc si acum ca un nebun, si daca m-ar chema as merge cei 600km ce ne despart in genunchi ai as uita si ierta tot.
Asta e viata mea cititorule. Am preferat sa o scriu direct, oricum este dureroasa pentru mine. Iarta-mi lipsa de imaginatie in narare. Cititorule asta sunt eu, gol golut.

Published with Blogger-droid v1.6.5

17 comentarii:

  1. of...tipic multor cazuri...eu zic ca asta se intampla unde iubirea e de suprafata in cazul sotiei tale si mai ales ionut..unde nu este credinta..imi pare sincer rau pentru Edy si pentru tine!!Sunt convinsa ca asa ai face daca ar da un semn...dar...ai mai avea incredere in ea?nu cred..mai bine ai incerca sa-ti refaci viata cat despre Edy...sigur va intelege situatia cand va sosi momentul...asculta-ti parintii...ei dau sfaturi bune mereu!!!sa ne auzim cu bine...si cu bune!!!

    RăspundețiȘtergere
  2. cand am inceput povestea, am incercat sa ii dau un aer mai optimist, cautand printre randuri zambetul chiar si sters al omului care isi atinge idealul. aici insa in ciuda intamplarilor nefericite, predomina speranta. te-ai ridicat de acolo de unde multi nu mai au forta si curajul de a spera macar. esti un luptator. esti invingator, Ionut!

    RăspundețiȘtergere
  3. Maria chiar daca e o ineptie, eu i-am ramas fidel sotiei mele pana in acest moment, chiar daca nu i-am mai simtit caldura de aproape 2 ani...nu stiu ce as face in cazul unui semn, cert e ca o iubesc in continuare si cred cu fermitate ca in viata se poate trece peste orice
    Tudor multumesc. Cred ca acum se va intelege de ce pentru mine "I'm mobile" inseamna extrem de mult...nu caut compatimire sau intelegere...asta sunt eu Tudor...iti multumesc

    RăspundețiȘtergere
  4. off...

    Mi-e atat de greu sa spun esti minunat, caci esti mai mult de atat.

    Sunt suparata si nu inteleg cum astfel de femei, sunt admirate pana la suprem de barbati, iar cele care isi rasfata, iubesc sotii... sunt desconsiderate.

    baiatul stiu sigur ca ti-l vei recupera in timp. si e va admira,te va iubi.

    nu mai inteleg... nici o scoala din lume nu-mi poate explica asta....

    acum, ma retrag sa plang... asa putin de curatire...

    zambete magice... VEI REUSI!

    RăspundețiȘtergere
  5. Claudia esti prea buna cu cuvintele...stiu ca naietelul meu poate va intelege de ce nu am fost langa el, doar ca am momente, destul de dese, cand nu stiu daca voi reusi. Sunt singur, ma simt singur si este crunt...dar ma fac eu mare :-)

    RăspundețiȘtergere
  6. Esti singur, da, recunosc! Dar ai pentru ce lupta... ai la ce spera...
    Eu nici asta nu am... sunt in deriva pe valurile marii inspumate numita viata mea... la o varsta la care altii au copii (carora le sunt diriginta).

    Esti PUTERNIC si lucrurile se vor descurca si aranja perfect pentru un om cu un astfel de suflet!

    Bucurii, magie, zambete!

    RăspundețiȘtergere
  7. Claudia multumesc de incurajari, iar tu, deschide-te ca o floare. inmugureste caci vine primavara. Fugi la un coafor, cumpara-ti o rochita simpatica si iesi. Lasa barbatii sa-ti adulmece feminitatea, striga-ti triumful si lasa-i sa te auda...tu ai tot dreptul la fericire asa ca inapoi in sa, da pinteni vietii si vei castiga

    RăspundețiȘtergere
  8. urasc vorba aia "sa nu-ti dea D-zeu cat poti sa duci"....si tu ai dus si inca duci...
    nici nu ma mai intreb cate femei si-ar dori un barbat ca tine...si cum bine spunea DoarEu de ce oare cei care iubesc punand-usi sufletul pe masa sunt desconsiderati?
    daca imi permiti,cu riscul de a te supara o sa-ti spun ca NU o mai iubesti pe sotia ta...iubesti amintirea acelei femei care a fost totul pentru tine...doar ca ea s-a transformat in altcineva acum...si nu va mai reveni la femeiea care a fost pentru ca ceea ce a fost ea cu tine a fost doar o etapa in viata ei...cand vei reusi sa intelegi si sa accepti asta te vei elibera de aceasta cumplita apasare...stiu...acum nici nu vrei sa te eliberezi pentru ca tu te intorci mereu in trecut...pe acest trecut iti construiesti viitorul...incearca sa ramai in prezent...baietelul tau reprezinta prezentul si pe el trebuie sa-l reuperezi...si pe tine...in toata povestea ta...tu te-ai lasat la urma...tu esti cel acre incaseaza loviturile...
    mi-am permis sa-ti spun toate astea pentru ca am avut o experienta asemanatoare pana la un punct...am reusit sa fiu din nou eu facand ce ti-am spus...
    trebuie sa fii viu...tu mimezi viata pana cand vei reusi sa il ai alaturi pe Edy...traieste...hraneste-ti sufletul...altfel...cand vei ajunge sa obtii tot ce iti doresti vei avea totul dar sufletul tau nu va mai vibra...deschide-te...si lasa in preajma ta pe acele femei care merita sa fie cunoscute...fidelitatea ta e de admirat...dar...aminteste-ti cum este sa fii viu...
    eu iti tin pumnii...stiu ca vei reusi pana la urma...te imbaratisez cu tot dragul si daca te-a suparat ce am spus imi pare rau....>:D<

    RăspundețiȘtergere
  9. pandhora cred ca ai draptate...nu ma supara niciodata potentialul adevar...ai dreptate, eu o iubesc pe femeia pe care am cuniscut-o...doar ca mi-e teama sa rostesc asa ceva pentru ca am senzatia ca voi pierde amintirea...si nu regret nimic...m
    intotdeauna am fost ultimul in lista mea de prioritati si nu ma deranjeaza...as vrea totusi sa am cui oferi afectivitate, sa fie cineva in al carui par sa ma joc, cui sa-i soptesc dulce in ureche...AS VREA

    RăspundețiȘtergere
  10. Eu gasesc rezolvare la aproape orice cu ajutotul rugaciunii...o rugaciune sincera face minuni:)si ca sa dau un exemplu uite am sa-ti marturisesc ceva...dupa terminarea liceului am inceput o poveste frumoasa de dragoste...iubeam eram iubita.lumea era a noastra nimeni si nimic nu punea la indoiala faptul ca vom imbatrini frumos impreuna:)..pana intr-o zi cand una dintre colegele mele de la sanitar,mi-a propus sa incepem niste rugaciuni pentru aflarea sortitului...nimic rau zic...cu atat ma voi marita in acel an cu iubitul meu:) rugaciunea se facea doar martea..in a doua saptamana in camera noastra si-a facut aparitia un tip nou...eu nu aveam nici o treaba..iubeam deja.ei bine parca totul a fost facut...nu mai reuseam sa iau legatura cu iubiul meu el la fel...ne cautam prin toate caile...si ne izbeam doar de mesaje...incet incet tipul nou din camera mea incepuse sa prinda contur in inima mea...nu puteam sa cred ca marea mea iubire se schimbase intr-o alta...nu avea cum ...si totusi asa a fost...asa mi-era destinul..am inteles mai tarziu asta!!!acum multumesc divinitatii pentru tot ce mi-a daruit(un sot minunat si 3 copii ca niste flori:)...)fiecare cu destinul sau....nu e nimic rau in a te ruga...doar trebuie sa stii cum s-o faci si rezultatul nu intarzie ..te asigur!!!si totusi...eu vreau sa scrii si ceva vesel...te rog:)

    RăspundețiȘtergere
  11. Ionut, prin prisma meseriei, sunt obligata sa am grija de aspectul meu si sa fiu cocheta.

    Socializez... ies cu prieteni/ prietene... dar atat. Nu mai vreau sa ma implic. NU mai cred. Cel putin acum... :)

    Dar zambesc... asta e viata mea.

    RăspundețiȘtergere
  12. Pandhora niciodata nu am fost vreun cuceritor, nu sunt vreun suoermodel iar in societatea noastra financiarul bate sentimentul...desi stiu ca ai dreptate, viata mea acum nu intruneste tocmai conditiile pentru a avra o relatie...sa nu mai spun ca nu prea stiu femei care sa ma suporte :)))))
    Maria, numai rugaciunile si optimismul meu inascut m-au scos din mocirla...cat despre un articol vesel, voi incerca, desi nu oot promite nimic cu promptitudine, pentru ca ar insemna sa fiu fals si nu vreau...
    Claudia imi cer iertare daca nu m-am facut bine inteles...nu am intentionat nici o clipa sa te ofensez, cunosc perfect codul vestimentar si eticheta breslei din care cu mandrie spun ca, la fel ca tine, si mama mea a facut parte vreo 33de ani. Referintele mele erau pur metaforie si prin raspunsul tau am inteles exact ceea ce stiam deja (defect profesional psihologia individului si neurolingvistica). Ca te-ai ascuns in spatele unui zid de zambete cu speranta ca te vei apara de exterior...dar daca imi permiti un sfat: incearca sa sari gardul pana nu va fi prea tarziu...iarta-mi indraznela de a ma intromite in inima ta cu bocancii fara absolut nici un drept

    RăspundețiȘtergere
  13. lasa-le mai bine pe ele sa hotarasca :)
    si deschide ochii si daca tot i-ai deschis priveste in jurul tau dar incearca si sa vezi daca tot te uiti...e posibil sa ai surprize placute...eu una ti le doresc si am convingerea ca te vei indragosti frumos si definitiv...:)

    RăspundețiȘtergere
  14. Ionut, am inteles mesajul tau. Sunt p persoana frumusica, si socializez, doar ca, toate pana la dragoste. Acolo, nu mai intru, nu mai cred... mi-e frica. Am avut dezamagire dupa dezamagire. Cat sa cred, pana cand sa visez ca voi intalni un EL normal si pentru mine, si voi intemeia o familie?

    Nu ma supar deloc. Accept cu drag tot ce-mi spui...
    Insa sunt dezamagita de barbati... si de iubire... :))

    O zi cu trairi intense!

    RăspundețiȘtergere
  15. Pandhora multumesc, voi incerca sa-ti urmez sfaturile
    Claudia e normal ceea ce simti dar stii ceva...cand va veni "clipa chioara" cum spunea bunica mea, nu-ti va mai conta nimic

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...