Abominabila Aberatie...

Extrapoleaza-te intr-o lume mirifica a transcendentei izoterice usor si fortuit impermeabila tendintelor imaterialitatii...

miercuri, 5 ianuarie 2011

Prietenie neconditionata

Deunazi am avut cateva momente de ragaz si m-am hotarat sa fac o vizita. O vizita care din motive absolut neimportante a fost amanata de prea multe ori. Am plecat sa ma intalnesc cu amica mea de suflet. Cu marea.



M-am imbracat adecvat gerului de afara (in coltul asta de lume e ger la +5grade), si am plecat hotarat sa-mi cer scuze pentru absenta indelungata.
Am admirat in drum palmierul meu favorit, am tras aer adanc in piept, si m-am infatisat ei cititorule. Eram convins ca ma va certa dar m-am inselat. Cum m-a vazut m-a mangaiat cu o adiere. Acea adiere pe care am simtit-o ori de cate ori aveam nevoie de o mangaiere. M-am linistit si m-am asezat cu grja pe darurile ei. Vezi tu cititorule, ea se joaca cateodata furand. Nu ia lucruri importante, si intotdeauna le inapoiaza. Le ofera celor care vin la ea, sub forma de nisip. Asta face ea. Ofera. Si nu se preface. E total lipsita de ipocrizie.
Cand vrea sa-ti faca rau te ia, fara avertizari fara o clipa de reflectie. Pur si simplu te ascunde in inima ei. Cu prietena mea cititorule, trebuie sa fii atent. Daca o singura clipa esti distrat si nu o asculti, ea te plesneste.
Dar nu asta e important acum. Eram nerabdator sa-i povestesc verzi si uscate, si ea s-a asezat la picioarele mele sa ma asculte.
Si am inceput sa strig, iar ea imi asculta gandurile. Din cand in cand ma mangaia, cand pe crestet cu cate o adiere, cand pe picioare cu cate un val. O simteam in sufletul si gandurile mele. Ea ma linistea.
Dupa ce m-am descarcat, pentru ca vezi tu cititorule, marea este cel mai bun confident, am inceput sa ma joc cu ea. Eu ii aruncam pietricele si ea imi daruia serenitate.


Dar deodata o aud urland, vuind, agitandu-se. S-a enervat si a inceput sa strige si sa se ridice catre fratele ei, Cerul. Atunci mi-am ridicat ochii spre neant si am inteles razvratirea prietenei mele. Venea furtuna.



Politicos, i-am multumit pentru avertizare si cu promisiunea reintoarcerii negresite, mi-am luat ramas bun, am inspirat adanc pentru a lua cu mine un pic din parfumul ei sarat, si am plecat inapoi spre realitate.
Cititorule, ea e cea mai buna prietena a mea, si daca vei dori iti voi povesti odata despre zilele in care ea, imbracata in costum de baie, imi provoca veselie prin glumele facute trecatorilor nepasatori.


Te salut cititorule, iti transmit un salut de la Marea mea, pentru ca i-am povestit si despre tine, si iti las un mesaj de la prietena mea: CARPE DIEM

9 comentarii:

  1. :)....incet,incet..reusesti sa-mi doresc sa nu te opresti din scris...:)felicitari!chiar mi-a placut!!:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Maria multumesc pentru cuvintele incurajatoare...

    RăspundețiȘtergere
  3. ah... marea... eu ma intorc la ea o data pe an... si stiu ca abia ma asteapta. cu pescarusi, nisip, valuri si deobicei soare cald. iarna nu am vazut-o niciodata. nu imi place sa mi-o imaginez inghetata. sensibila amintire, mi-ai amintit de vara. deja ma frige nisipul sub talpi...multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  4. si mie imi lipseste Tudor...vara e cea mai frumosa mare, dar si iarna marea iti ofera multe. arata ca o batranica trecuta prin multe care are mereu timp sa stea la taclale cu tine

    RăspundețiȘtergere
  5. amintiri frumoase mi-ai starnit! am cunoscut marea in decembrie al lui 2009 spre 2010. am ciocnit cupa de sampanie alaturi de ea. (Tudor marea e frumoasa si iarna; asemenea iubirii... indiferent de anotimp).

    mi-ai amintit de romanticele mesaje din sticlele purtate de valurile marii?

    scrii senzational. cel putin subiectele abordate sunt profunde... :)

    scrie(ne) si incanta-ne.

    Arivederci.

    RăspundețiȘtergere
  6. e calr ca tre sa vad si eu marea in alt anotimp decat vara... acum m-ati facut curios:D

    RăspundețiȘtergere
  7. DoarEu sticlele "in deriva" ce ne gasesc cand se opresc din drum pentru o clipa de odihna, sunt intotdeauna un semn, niciodata o intamplare. sunt deziderate care ne infloresc in suflet.
    Tudor, o singura rugaminte. Ai rabdare cu marea de iarna. e alta decat cea de vara. e morocanoasa dar intotdeauna asculta...incearca sa-i vorbesti si ma vei intelege.

    RăspundețiȘtergere
  8. eu iubesc desertul...este o altfel de mare...
    nu l-am vazut...nu l-am atins...dar simt ca imi este dor de el...simt ca ne stim dar inca nu am reusit sa ne cunoastem...sau sa ne reintailnim...cine stie....

    RăspundețiȘtergere
  9. pandhora poate ai dreptate...poate a-ti fost buni prieteni intr-o incarnare precedenta. imi doresc sa iti intalnesti marea, sa gasesti raspunsurile cautate...

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...